La 9 februarie 1967, la Bucureşti a avut loc premiera filmului „Dacii” (regizor Sergiu Nicolescu, scenariu Titus Popovici). Filmul „Dacii” a avut un mare succes la publicul din România. El a fost relansat la 2 februarie 2001. „Dacii” se află pe locul 4 în topul celor mai vizionate filme româneşti din toate timpurile.
Lansarea filmului în Franța a avut loc la 31 mai 1967, adaptarea în limba franceză fiind realizată de Jacques Rémy. Versiunea franceză întitulată „Les Guerriers” conține un supliment de scene de luptă, care nu a fost încorporat în negativul versiunii române. Prin contractul de exploatare din 1965, partea franceză avea dreptul de exploatare a filmului în Franța, Italia, Belgia, Luxemburg și fostele colonii franceze din Africa și Asia. Difuzarea mondială a filmului a fost preluată în aprilie 1968 de firma canadiană „Paris-Montreal Distribution”. Criticii de film au recunoscut în marea majoritate caracterul de superproducție al acestui film, fără precedent în istoria cinematografiei românești. Vorbind despre acest film, criticii Cornel Cristian și Bujor T. Râpeanu afirmau că el „constituie unul dintre episoadele izbutite ale epopeii cinematografice naționale prin câteva reușite portretizări, prin iscusința realizării scenelor de masă și buna valorificare plastică – în imagine – a peisajului românesc”. Sergiu Florin Nicolaescu (1930-2013) a fost cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România). Sergiu Nicolaescu a debutat în filmele de lung metraj cu filmul „Dacii” (1967). A urmat megaproducția „Mihai Viteazul” (1971), precum și o serie de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv „Comisarul Moldovan”.
Cu mulți ani după apariția pe ecrane a filmului „Dacii”, regizorul Sergiu Niculaescu a menționat: „Înainte de „Dacii“ trebuia să regizez un alt film, „Castelul din Carpaţi“, după Jules Verne. Nici acela n-a mers. Eram în Franţa. „Castelul din Carpaţi“ urma să fie produs de un francez. Scenariul a căpătat o formă, însă lucrurile n-au mers întocmai cum a vrut producătorul Henry Deutschmeister, evreu de origine română. El mi-a creat cariera. Tot ce am realizat, am realizat sub influenţa lui. Sunt un om foarte serios şi, când fac un lucru, îl fac al dracului de bine. Chiar când e imposibil. Nu mă las până nu iese bine. Nu sunt optimist, nici pesimist. Sunt luptător. Plec cu toate gândurile rele, dar înving. Aşa s-a întâmplat şi cu „Dacii“. Am început o documentare extraordinară. Henry Deutschmeister m-a trimis la Roma. Aici m-am uitat pe Columnă pentru a afla povestea războiului daco-roman. Am copiat de acolo costumele, m-am întors la Bucureşti, le-am făcut din in necolorat şi, într-o dimineaţă de ianuarie, am ieşit cu toţii pe câmp să vedem costumele. Până atunci nu le văzusem şi când m-am uitat la cei 12 cascadori îmbrăcaţi în costume, parcă m-a lovit cineva cu lăuca în cap. Eram în faţa unor ţărani mexicani. Pictoriţa s-a uitat la mine şi i-am zis că nu pot să fac filmul aşa. I-am zis să vopsească costumele în culoarea stâncilor, a pietrelor. A fost colosal. Aveam 36 de ani când am făcut „Dacii“. Sunt inginer de profesie şi am intrat în cinematografie dintr-o întâmplare. Niciodată nu mi-am dorit să fac filme”.
„Dacii“ este filmul istoric cel mai puțin afectat de ideologia regimului dintre toate titlurile care alcătuiesc proiectul „epopeii naționale cinematografice”. „Cu toate acestea, se pot recunoaște în film mulți din tropii ideologici ai vulgatei istoriografice ceaușiste“, spunea expertul Bogdan Jitea. „Distanțarea treptată de URSS inițiată de Gheorghe Gheorghiu-Dej în ultimii ani ai regimului său și continuată cu aplomb sporit de Ceaușescu a avut ca principal efect recuperarea în scop propagandistic a istoriei naționale, miza fiind asigurarea legitimității interne. În plan cinematografic, această tendință s-a tradus în programul politic al „epopeii naționale cinematografice”, ce-și propunea să proiecteze pe marele ecran principalele momente ale trecutului național din perspectiva tezelor istoriografiei oficiale.
Însă, ceea ce diferențiază „Dacii“ de filmele istorice ulterioare este accentul său pronunțat comercial care tinde să estompeze toate tonuri teziste. Spectaculosul bătăliilor, riturile barbare ale dacilor care implică sacrificii umane, senzualitatea exhibată de prezența sclavelor sexuale de la curtea lui Domițian nu au trecut cu vederea spectatorilor din țară și mai cu seamă culturnicilor regimului.
…În anul 87 după Hristos, pe malul sudic al Dunării, sosesc armatele romane. Între împăratul Domițian și generalii săi, Severus și Fuscus, există divergenţe. Caius Attius, tatăl lui Severus, se opune războiului împotriva dacilor. El trece Dunărea în fruntea unei solii de pace, dar este ucis de Remaxos, un oştean dac. Romanii se hotărăsc să atace. În fruntea legiunii a V-a, generalul Fuscus intră în Dacia.
În acest timp, lângă cetatea Argidava, în faţa lui Decebal şi a căpeteniilor dace se desfăşoară întrecerea tinerilor. Cotyso, fiul lui Decebal, este unul dintre concurenţi. Apare însă Remaxos, care anunță că romanii au trecut Dunărea. Va fi război. După legile pământului, cel mai bun dintre tineri trebuie sacrificat, pentru a duce zeilor dorinţa dacilor de a învinge. Cotyso, câştigătorul întrecerii, va fi cel sacrificat. Cetatea este atacată şi cucerită de romani, cu pierderi numeroase însă.
Decebal îi trimite lui Domiţian o solie cu daruri alegorice, simbolizând mândria şi libertatea dacilor, dar romanii le tălmăcesc ca o dovadă de supunere și îl trimit la Sarmisegetusa pe generalul Severus, pentru a impune condiţiile păcii. Aici află de la Decebal că tatăl său, Caius era dac. Tot acum o cunoaşte pe fiica lui Decebal, Meda, de care se îndrăgostește. Deşi are motive să fie legat de daci, onoarea îi cere să continue lupta alături de romani.
În absenţa lui, ambițiosul Fuscus decimează armatele lui Severus, pe care îl consideră trădător. El speră astfel să-i ia locul lui Domiţian. Dar Severus se întoarce. În duelul care are loc între ei, Fuscus este ucis. În fruntea legiunilor romane, Severus înaintează spre armata dacilor. Cei doi conducători, Severus şi Decebal, se luptă în faţa soldaţilor, ca doi bărbaţi adevăraţi. Severus este învins. Bătălia cea mare abia acum începe…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com