Ce sărbătorim de 1 mai. Ziua muncii și semnificația ei.

img

În fiecare ani la 1 Mai se sărbătorește, începând din 1889, în peste 80 de țări, Ziua internațională a muncii. Această zi nu a fost aleasă întâmplător și cu toate că mulți își planifică mini-vacanța de 1 mai cu multă vreme înainte, puțini știu de fapt care este semnificația ei.

Semnificația zilei de 1 Mai

Revoluţia industrială, la nivel global, a însemnat introducerea unor maşini şi utilaje noi care funcţionau încontinuu. Se muncea în condiţii grele timp de 10-16 ore pe zi, motov pentru care, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obţine ziua de lucru de opt ore.

Astfel că, în 1884, în încercarea de a le face muncitorilor viaţa mai uşoară, în cadrul convenţiei naţionale de la Chicago, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federaţia Americană a Muncii) a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca opt ore să constituie ziua legală de muncă de la şi după 1 mai 1886. În anul următor, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că va fi susţinută de greve şi demonstraţii.

S-a plătit cu viața pentru opt ore de muncă pe zi

La 1 mai 1886 peste 300 000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunse la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi.

Cum se sărbătorește 1 Mai – Ziua Muncii în România

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe.

După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.

Lasă un răspuns