A vorbi despre El înseamnă a vorbi despre neamul nostru în literatura lumii. Chiar dacă l-am fi avut numai pe Eminescu în toată istoria literaturii române, avem cu cine ne mândri de-a pururi. Slavă Domnului, că am avut și avem mulți poeți și prozatori de valoare în literatura română. Dar Eminescu rămâne mândria neamului și a națiunii, a limbii române și a literaturii universale.
De-a lungul anilor s-a scris și se publică, se compune, se pictează, se sculptează în permanență despre Poetul Neamului nostru. Cântece, poezii, poeme, legende, basme, mituri, tablouri, sculpturi… Mari oameni ai tuturor timpurilor îi aduc slavă și cinste, îi dedică adevărate capodopere de artă și perle literare. Anual în diferite colțuri ale lumii, acolo unde există suflare românească au loc conferințe, simpozioane, saloane de carte, vernisaje și expoziții, întruniri și prezentări de carte, depuneri de coroane și jerbe de flori la monumentele și busturile sale, recitaluri și concerte, seri și cafenele literare, publicații în zeci de volume, ziare, almanahuri, reviste, calendare, indice bibliografice, broșuri, foi volante… Nu cred să fie casă de român adevărat în care să nu fie măcar o singură carte de-a Poetului nostru național.
Este omagiul nostru adus Marelui Poet al neamului.
Eminescu a fost și este caracterizat ca Titan, Luceafăr, Zeu, Poet nepereche, Stea a literaturii române, Mândria neamului nostru, Sfânt al literaturii române… mai este asemănat cu Doina, Fluierul, Balada, Legenda, Veșnicia, Cântecul, Dorul, Nemurirea, Dăinuirea, Speranța…
Anul acesta îl vom comemora pe un alt mare poet al nostru, al bucovinenilor, poetul-martir Ilie Motrescu de la Crasna. Vara aceasta se vor împlini 80 de ani de la naşterea acestui vrednic fiu al neamului. Ilie Motrescu este unicul poet care l-a numit pe Eminescu Atlant. De fapt, în scrierile sale, Ilie Motrescu i se destăinuia lui Eminescu ca unui adevărat prieten. Citindu-i pe ambii, parcă îți pare rău că nu s-au cunoscut în scurta lor viață pământească. S-au întâlnit acolo, sus printre luceferi, unde merită și le este locul.
Cinstindu-l și citindu-l pe Eminescu, ne cinstim cultura, literatura, graiul, neamul, baștina, obârșia, datinile și nesecatele noastre izvoare cu apă vie izvorâtă din înțelepciunea vrednicului nostru neam.
Să-l citim pe Eminescu, să-i cinstim memoria și urma ce a lăsat-o pe acest Pământ. Să-i cunoaștem opera care este tezaurul literaturii române din toate timpurile. El este atât al nostru, cât și al lumii întregi. Marele nostru Eminescu!
Eleonora SCHIPOR
În imagine: Eminescu în biblioteca mea proprie.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com