Legenda spune că, atunci când îl vedeau, femeile cădeau în mrejele lui precum muştele! Zeul Dragostei la români a fost celebrat miercuri: Dragobete, Fiul Babei Dochia, după o veche legendă românească. Dragobetele sau Cap de primăvară, bărbat chipeş, neastâmpărat, năvalnic…
O ipoteză este aceea că numele “Dragobete” vine din cuvintele dacice “trago” – ţap (mai târziu a devenit “drago”) şi “bete” – picioare (ca în latină – pedes). Iar ţapul simbolizează la români puterea de procreare, libidoul şi fecunditatea! Năvalnicul Dragobete se celebrează la 24 februarie.
În vechime, la sate, de Dragobete începea hârjoana: fiecare băiat fugărea o fată, iar ea se lăsa prinsă de cel pe care îl plăcea şi chiar se logodea cu el. “Dragobetele sărută fetele!” a devenit în popor o zicală.
Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, romanii au “transfigurat” Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi despre păsări se spune că “se logodesc” în această zi.