Duminica floriilor: Tradiții și obiceiuri

florii_duminica_floriilor_65685100

Creştinii ortodocşi prăznuiesc, duminică, floriile, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând Intrarea lui Iisus în Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii oraşului şi întâmpinat cu frunze de palmier, şi fiind totodată sărbătoarea celor care poartă nume de flori. floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, aşa-numita săptămână Mare, de după cele 40 de zile de post. Duminica floriilor marchează începutul renaşterii naturii.

Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

Ortodocşii sărbătoresc ziua de Florii ca pe una de bucurie, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează, din Săptămâna Mare, sunt zilele tristeţii.

După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămă- duirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a Intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban. De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an.

Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea fetelor se scoate din casă pentru aerisire.

De asemenea, există şi obiceiul ca părinţii să-i lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.

Apicultorii bucovineni îşi „binecuvântează” stupii cu ramuri de salcie. Ramurile de salcie erau utilizate de apicultori care înconjurau cu ele stupii. Mâţişorii erau folosiţi şi pentru a împodobi icoanele, uşile, ferestrele, intrările în grajduri sau în orice altă anexă gospodărească. De asemenea, se puneau la fântâni, pentru a asigura prospeţimea apei. Salcia are rolul de a împrăştia norii de grindină sau de a tămădui boli precum durerea de spate.

Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi de Pasti.

De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. Se spune că tot ce se găteşte din peşte în această zi are puteri tămăduitoare.

Lasă un răspuns