Familia Acatrini din Băhrinești se îngrijește de memoria celebrei familii Mandicevschi

60261104_2185902261506410_4672491558359007232_o

Ilustra familie Mandicevschi, care a dat Bucovinei mai multe personalități de vază, își are rădăcinile în satul Băhrinești, raionul Hliboca, situat chiar la frontiera ucraineano-română. Acest fapt i-a încurajat pe membrii altei familii din Băhrineștiul de astăzi – Acatrini – să popularizeze moștenirea spirituală a familiei Mandicevschi. Mihail Acatrini este directorul școlii din sat și inițiatorul creării muzeului din localitate, iar fiul său, Vladimir, aspirant și președintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni, a semnat mai multe studii despre fiecare membru al familiei Mandicevschi.

Recent s-au împlinit 160 de ani de la nașterea lui Constantin Mandicevschi, autorul imnului neoficial al ținutului nostru „Cântă cucu-n Bucovina”. Data semnată a servit drept motiv pentru inaugurarea la Muzeul Etnografic Regional a expoziției consacrate distinsei familii Mandicevschi. Materialele au fost pregătite și prezentate de familia Acatrini.

Constantin Mandicevschi – autorul cântecului „Cântă cucu-n Bucovina”

S-a născut la 24 mai 1859 în satul Băhrinești, unde tatăl său, preotul Vasile Mandicevschi, avea parohie. Este frate cu compozitorii Eusebie și Gheorghe Mandicevschi și cu juristul Erast Mandicevschi. Fiindcă erau români de origine, părinții și-au dat fiul la vechea școală moldovenească din Cernăuți, pe care o absolvă în 1869. În același an, Constantin se înscrie la Obergymnasium-ul din capitala Bucovinei.

În 1877, tânărul Mandicevschi își ia bacalaureatul. Studiile universitare și le face la Cernăuți și Viena. În 1884 susține examenul de capacitate la istorie, geografie, limba și literatura germană. În același an se angajează ca profesor suplinitor la Liceul din Suceava, unde rămâne până în anul 1893, când e numit profesor la Școala Reală Greco-Orientală din Cernăuți.

Profesorul Constantin Mandicevschi este numit, la 20 martie 1896, director al Școlii Reale din Cernăuți, funcţie pe care o deține timp de două decenii. În 1898, el reușește să introducă limba română ca disciplină obligatorie pentru elevii acestei școli.

La 25 noiembrie 1915, Constantin Mandicevschi, ca director al Școlii Reale Greco-Orientale din Cernăuți, preia interimatul în conducerea Consiliului Școlar al Țării, întrucât inspectorul școlar general Dionisie Siminovici se afla în refugiu la Viena. La 31 ianuarie 1918, când monarhia austro-ungară dădea primele semne de dezagregare, Constantin Mandicevschi este numit, prin ordin ministerial, inspector școlar general pentru învățământul în limba română din Bucovina.

După Unire, în 1919, lui Constantin Mandicevschi i se încredințează conducerea inspectoratului școlar din Bucovina. În această funcție de inspector general școlar îl găsim și în 1922.  Prin Decretul Regal nr.1713 din 22 aprilie 1920, în Bucovina ia ființă Comisia regională de unificare și descărcare a serviciilor publice. Comisia este formată din șapte secretari generali, în frunte cu juristul și omul politic Dori Popovici. Din această comisie face parte și Constantin Mandicevschi.

La începutul anului 1920, Constantin Mandicevschi se află printre membrii Comitetului de organizare, la Cernăuți, a Expoziției de artă românească.

La 15 octombrie 1922, Constantin Mandicevschi e numit director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți. Până în 1930, când se pensionează, a îmbogățit colecțiile de carte și le-a integrat în circuitul național și internațional. Constantin Mandicevschi s-a ocupat de Biblioteca universitară în timpul administrației românești, arătând cât de important a fost aportul național românesc la îmbogățirea colecțiilor și la reforma administrativă. Forța creatoare a directorului s-a manifestat în timpul celor şapte ani cât a stat în fruntea Bibliotecii.

La 1 octombrie 1930, după șapte ani de activitate neobosită, la vârsta de 71 de ani, eruditul director se retrage din postul său, dedicându-se preocupărilor științifice. Constantin Mandicevschi s-a stins din viață la 14 decembrie 1933 și este înmormântat în Cimitirul vechi din Cernăuți.

Vladimir ACATRINI

Lasă un răspuns