În 1941, Consiliul Regional Cernăuţi raporta comitetului regional Cernăuţi al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei despre „instaurarea şi consolidarea puterii sovietice” în ţinut. În informaţia adresată partidului, raportorii menţionau că „pe data de 5 iulie 1940, comitetul judeţean a întărit componenţa celor 10 comitete de plasă şi a consiliilor săteşti”. Conform Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene din 11 noiembrie 1940, a fost întărită componenţa consiliilor raionale, fiindcă în regiunea Cernăuţi au apărut 14 raioane, 3 oraşe (Cernăuţi, Storojineţ, Hotin) au căpătat statut de oraşe de subordonare regională, iar 6 oraşe (Vaşcăuţi, Vijniţa, Herţa, Zastavna, Chiţmani, Noua Suliţă) devin oraşe cu statut de subordonare raională. Numărul membrilor consiliilor raionale, la finele anului 1940, a atins cifra de 178 de oameni. În componenţa lor intrau 161 de bărbaţi şi 17 femei. În consiliile raionale activau „139 de comunişti, 157 de ucraineni, un moldovean, 9 ruşi, 9 evrei, un ungur, 23 de muncitori, 134 de funcţionari şi 21 de ţărani”. Majoritatea membrilor consiliilor raionale era constituită din reprezentanţii aduşi din estul Ucrainei, care nu cunoşteau limba băştinaşilor. Numai 35 de persoane din activiştii locali făceau parte din componenţa acestor consilii. Bunăoară, în Consiliul Raional Herţa s-a găsit loc doar pentru un moldovean şi un evreu, iar în raioanele Hliboca, Storojineţ şi Noua Suliţă, unde majoritatea populaţiei o constituiau băştinaşii de origine română, nici un reprezentant al acestei etnii n-a fost admis în componenţa organelor raionale de conducere. Acest fapt a dus la numeroase falsificări în timpul alcătuirii listelor referitoare la familiile care aveau rude în rândurile Armatei Române. În aceste liste au fost introduşi oameni, care se aflau la muncă în România, devenind şi ei „trădători ai patriei socialiste”.
Îngrijorat de situaţia creată, Aleksei Şved, primul secretar al comitetului raional Herţa al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, în primăvara anului 1941, înaintează lui Nikita Hruşciov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, un memoriu cu următorul conţinut: „Pe parcursul celor opt luni de existenţă a puterii sovietice în partea de nord a Bucovinei, inclusiv în raionul Herţa, teritoriul căruia n-a intrat în componenţa Bucovinei, fiind în realitate al României, a fost desfăşurată o intensă activitate în direcţia consolidării puterii sovietice. Reieşind din faptul că populaţia raionului Herţa, cu excepţia oraşului Herţa, unde locuiesc evrei şi a satului Tureatca, unde sunt ucraineni, o constituie românii şi moldovenii, care absolut nu cunosc limba ucraineană sau rusă, iar dintre lucrătorii repartizaţi din regiunile estice numai opt persoane ştiu limba moldovenească, toată activitatea, amintită mai sus, întâmpină mari greutăţi. În baza celor expuse consider că e necesar de examinat problema transformării raionului Herţa în raion naţional moldovenesc sau românesc, alipind la acest raion satele româneşti din raionul Hliboca şi numind în posturile de conducere a raionului persoane care cunosc limba moldovenească”.
Se poate afirma cu toată responsabilitatea că rugămintea fostului secretar al comitetului raional Herţa al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei n-a fost examinată de către conducerea Ucrainei Sovietice şi trimişii partidului, veniţi cu duiumul de pretutindeni, şi-au adus marea lor contribuţie la viitoarele deportări în masă a băştinaşilor din raioanele cu populaţie majoritară de origine românească.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com