DRAGOSTE DE GRAI ŞI NEAM
Strop cu strop de rece rouă
Naşte-o dimineaţă nouă,
Apa de izvor de munte
Descreţeşte orice frunte.
Zâmbetul ce înfloreşte
Inimi sincere uneşte,
Graiul nostru-i ca o fragă
Îndulceşte-o lume-ntreagă.
Neamul meu ce-un nume poartă
Are-o fericită soartă.
Limba noastră e o mamă
La pieptul ei cu drag ne cheamă.
S-A STINS…
Iar tristețea mi se cerne
Prin oftat și prin suspin,
Un buchet de primăvară
Dragă soție, ți-l închin.
Limba clopotelor strigă,
Spărgând visul cel pribeag,
Un buchet de lăcrimioare
Ţi-am adus, Marie-n prag.
Cade lacrima pe gene
Și adoarme pe obraji,
Îți aduc eu mulțumire
Pentru ochii tăi cei dragi.
Curge timpul prin clepsidră
Precum curge un izvor,
Scumpă Marie, vino-acasă,
Vino la casa cu mult dor.
Curge timpul, timpul fuge,
Zbor dureri spre cripta ta,
Fie Dumnezeu cu tine,
Marie, dragostea mea.
În veci eu nu te voi uita.
SOARELE ŞI NORUL
Plânge vântul sus pe dealuri,
Inima plânge de dor,
Că am fost şi noi odată
Tu un soare, eu un nor.
Norul s-aruncat în mare,
Plouă cu lacrimi de foc,
Numai soarele-şi păstrează
Locul său plin de noroc.
A zburat norul spre munte
Dornic de a reveni,
Pe bolta plină de farmec
Soarele de-l va primi.
Nicolae MINTENCU,
s.Voloca
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com