Călătorii cu autobuzul pe itinerarul Noua Suliţă — Mămăliga cunosc cu toţii că prima oprire la Tărăsăuţi este cea numită „la moş Anton”. Anton Moisei demult nu este printre cei vii, dar zilnic îi este pomenit numele. La această răscruce de drum harnicul gospodar din Tărăsăuţi a avut casă, a avut şi o prăvălie până şi după cel de-al Doilea război mondial. În anul 1910 a fost recrutat în armata rusă şi a luptat pe fronturile Primului război mondial, fiind cavalerist şi felcer şi ajuns în gradul de unter ofiţer. S-a întors la vatră în uniformă de husar de se mirau sătenii: „Al cui să fie acest brav ostaş?». Iar în curând „husarul” Anton Moisei a devenit un gospodar de frunte în Tărăsăuţi şi proprietar de prăvălie, care a existat sub formă de magazin şi în perioada sovietică. A rămas doar locul însemnat prin părul de la poartă, sădit de însuşi gospodarul, lângă care opresc de zeci de ori pe zi autobuzele cu grăbiţii călători.
Feciorul lui Anton Moisei, Eugen, a avut o altă soartă, după cum e şi firesc, dar tot gospodar de frunte a rămas. Născut la început de Florar, nu pe florile de liliac şi-a căutat norocul, ci în sfaturile înţelepte ale tatălui său. A învăţat să trăiască frumos şi menţinându-şi cinstea nepătată. Ca şi la mai mulţi descendenţi din neamul Moisei, atestat documentar la Tărăsăuţi încă în anul 1774, Bunul Dumnezeu i-a hărăzit o viaţă lungă. Ajuns în a 90-a primăvară a sa, în cuibul familial, înconjurat de flori, pomi fructiferi şi viţă de vie, domnul Eugen Moisei e mulţumit că este un favorit al Iscusinţa de a trăi frumos destinului.
Când pe meleagurile noastre a fost instaurată puterea sovietică, Anton Moisei, presimţind că familia sa înstărită putea fi ridicată şi dusă în Siberia, l-a luat pe feciorul Eugen şi s-au angajat la Cernăuţi, la o fabrică de cherestea, căci în muncitori regimul totalitar avea mai mare încredere. Apoi tânărului Eugen Moisei i-au fost de mare folos cele „şapte clase la şcoala românească”. Când războiul era spre sfârşit s-au dat indicaţii ca tinerii, care aveau cel puţin şapte clase, să fie primiţi la şcoală în calitate de învăţători. Aşa a ajuns fiul lui Anton Moisei învăţător la şcoala din sat. A urmat, fără frecvenţă, câteva semestre la Institutul de învăţători din Cernăuţi, după care a pornit pe o altă cale. învăţătorilor li s-a propus, la dorinţă, să se încadreze în munca de făurire a gospodăriei agricole colective. Şi Eugen Moisei a acceptat. A fost şef de fermă, conducător de brigadă, iar prin anii 60 — locţiitor al preşedintelui Petro Mozgovoi. Paralel a studiat agronomia la Chişinău.
Acest Petro Mozgovoi, de altfel un bun preşedinte de colhoz, era tatăl lui Mykola Mozgovoi — viitorul compozitor şi interpret ucrainean. Familia lor locuia la Noua Suliţă şi când fiul lui Eugen Moisei, Arcadie, urmând şcoala medie în centrul raional, a stat în gazdă la Mozgovoi şi s-a împrietenit cu Mykola. Acesta era pe atunci învăţător la Şcoala de muzică pentru copii de la Costiceni şi încerca să compună cântece, avându-l ca primul spectator pe Arcadie Moisei.
Petro Mozgovoi a avansat şi în locul lui preşedinte al colhozului din Tărăsăuţi a rămas Eugen Moisei. A îndeplinit această funcţie vreo 4-5 ani şi după „puhoiul din 1968”, când apele Prutului, revărsându-se, au ajuns până la şosea, chiar până în curtea casei preşedintelui, şefii de la raion nu au luat în considerare pierderile cauzate de stihia naturii şi Eugen Moisei, pentru indici de producţie nesatisfăcători, a fost nevoit să părăsească postul. A preluat conducerea secţiei de conserve, pe care a creat-o în perioada scurtei sale preşedinţii. La Tărăsăuţi, unde legumicultura e în sângele oamenilor, era o minunată grădină de legume şi spiritul de gospodar al lui Eugen Moisei conta anume pe această experienţă. O secţie de conserve de legume n-a existat nici până la Eugen Moisei, nici după el. Acesta s-a pensionat când gospodăria agricolă colectivă, ca formă de organizare a producţiei, a intrat în faza decăderii…
Apreciindu-i eforturile depuse întru prosperarea satului Tărăsăuţi, fiul lui Eugen Moisei, Arcadie, a constatat: „Şi, totuşi, tatăl meu a fost şi a rămas pedagog din fire. El îţi explică pe îndelete, cu răbdare, convingător şi clar orice lucru, de care este competent, şi găseşte întotdeauna poveţe preţioase pentru viaţă”.
Şcoala a fost ceva foarte important pentru soţii Eugen şi Liubov Moisei. Poate de aceea fiul lor, Arcadie, a devenit pedagog — un minunat profesor de istorie, care cu mare entuziasm a creat clubul „Argonautul” şi în timpul vacanţei de vară, împreună cu elevii şi pe biciclete, au vizitat mai toate locurile istorice din ţinut. Iar după activitatea politică a revenit iarăşi la şcoală. Dl Arcadie Moisei, cel care a studiat şi a scris o carte despre istoria învăţământului din raionul Noua Suliţă, în prezent este preocupat de soarta şcolilor româneşti din regiune. Pasiunea de cercetător ştiinţific i-a insuflat-o şi fiului său, Antoniu (numit în cinstea străbunicului), care este unul dintre cei mai tineri doctori în ştiinţe din regiune.
„La moş Anton”, la părul înalt şi înflorit de la poartă, se opresc şi în continuare autobuzele, aducându-i acasă pe oamenii locului. Gospodarul casei de la această răscruce de drum, domnul Eugen Moisei, şia întâmpinat cea de a 90-a primăvară a sa. E fermecătoare ca şi viaţa îndelungată a acestui om, viaţă trăită atât de frumos…
Vasile CARLAȘCIUC