Anul 1449. A avut loc bătălia de la Tămăşeni, pe Siret (la miazănoapte de Roman). Bogdan al II-lea al Moldovei, fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun şi tatăl lui Ştefan cel Mare, având sprijinul lui Iancu de Hunedoara (voievod al Transilvaniei între 1441-1456 şi regent al Ungariei între 1446-1452), îl înfrânge pe Alexăndrel vodă şi devine domn al Ţării Moldovei. Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn.
Anul 1595. Domnul Moldovei, Ștefan Răzvan, ocupă Bucureștiul. Ștefan Răzvan a fost domn al Moldovei în perioada aprilie 1595 – decembrie 1595, si este citat ca una dintre puținele figuri ale istoriei românilor care ar fi avut origini țigăneşti. Fiul unui ţigan musulman care emigrase către Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence, se pare ca a servit în armata regelui Henric al IV-lea al Franţei şi apoi în armata poloneza. Înainte de a accede la tronul Moldovei avea titlul de hatman. A luptat alături de Mihai Viteazul și a principelui transilvănean Sigismund Bathory împotriva otomanilor şi i-a succedat la tron lui Aron Vodă, pe care l-a alungat de pe tron, devenind domn. Detronat la rândul sau ca urmare a invaziei poloneze în Moldova, a fost înlocuit cu Ieremia Movilă. Bătălia decisivă a fost dată la Areni, lângă Suceava.
Pierzând bătălia, Ștefan a fost capturat în încercarea sa de a fugi spre Transilvania și a fost executat prin tragere în ţeapă. A fost imortalizat în drama istorică a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu „Răzvan şi Vidra”.
Anul 1777. Grigore al III-lea Ghica, fost domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769), este ucis de trimisul Înaltei Porţi, Kapegibaşa. Era suspectat de relaţii prea strânse cu Rusia, şi pentru că s-a opus ocupării Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture, iar aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, care l-a strangulat. Principala cauză a tragicului său sfârşit a fost energicul protest înaintat de domnitorul moldovean Înaltei Porţi în urma cesiunii Bucovinei către Austria (1775).
Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iaşi.
Anul 1863. În Principatele Unite, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, este investit Guvernul Mihail Kogălniceanu. Acesta a activat până pe 26 ianuarie 1865 şi s-a remarcat prin rodnice realizări social-economice.
Anul 1863. A decedat poetul revoluţionar român ardelean Andrei Mureşanu. Andrei Mureşanu (1816-1863) a început să publice poezii în revista „Foaia pentru minte, inimă și literatură”. A fost printre conducătorii Revoluţiei de la 1848, participând în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul său „Un răsunet”, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios („Din sânul maicii mele”) și denumit ulterior „Deșteaptă-te, române!”, a devenit imn revoluționar – fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. Din 1990 acesta a devenit Imnul României. După Revoluția din 1848, Mureșanu a publicat în revista „Telegraful Român”, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862 poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a murit în 1863 la Brașov.
Anul 1935. S-a născut cântăreţul de operă italian Luciano Pavarotti, unul dintre cei mai renumiţi tenori din cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea. Potrivit aprecierilor date de revista „Forbes”, venitul anual al cântăreţului pe la mijlocul anilor 90 a constituit circa 20 milioane dolari. Pe scena celor mai renumite teatre din lume Luciano Pavarotti a evoluat timp de 40 de ani. El a decedat în 2007.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com