Istoricul zilei: 18 mai – Mănăstirea Cozia – puternic focar de cultură românească

18 05 2020 LC site COZIA 1

La 18 mai 1388, cu 632 de ani în urmă, s-a încheiat zidirea bisericii mari a Mănăstirii Cozia, complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Ea a fost ctitorită de slăvitul domn al Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1394, 1397-1418).

Legenda spune că înainte de a fi construită mănăstirea,  voievodul Mircea cel Bătrân avu o „arătare Dumnezeiască”. S-a întâmplat aceasta în războiul pornit de Mircea împotriva ungurilor (sau împotriva otomanilor). Domnitorul cu oastea sa a făcut popas într-un loc de pe Valea Oltului, denumit „Bivolarilor”. Dormind în cortul domnesc, voievodul a avut un vis în care  i s-ar fi ivit o „arătare Dumnezeiască”, iar a doua zi, dis-de-dimineaţă, voievodul a hotărât ridicarea, pe acel loc, a unei mănăstiri.

Construcția ei s-a desfășurat între anii 1387 – 1388. Un sprijin important în zidirea acestui sfânt lăcaş  a avut-o Nicodim, duhovnic al domnitorului şi stareţ al Mănăstirilor Vodiţa şi Tismana.

Pe o inscripţie aflată la Cozia scrie: „Această sfântă biserică, unde se prăznuieşte hramul Prea Sfintei şi Începătoarei de viaţă troiţe, este zidită în temelie de blagocestivul răposatul Domn Io Mircea Voevod cel Bătrân”. La 18 mai 1388 a avut loc slujba de sfinţire a mănăstirii, ţinută chiar de Nicodim, iar ca stareţ a fost desemnat ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii  sfântului de la Tismana.

Este interesant faptul că, iniţial, denumirea lăcaşului era „Mănăstirea Nucet”, de la cuvântul pecenego-cuman „Koz”, care înseamnă nucă, aluzie la caracterul regiunii, care era cunoscută datorită cultivării nucilor. Ulterior, mănăstirea a primit numele de „Cozia”, după denumirea muntelui aflat în vecinătate.

Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești se atestă că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Filos, logofăt al marelui voievod Mircea cel Bătrân,  a compus versuri și imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român.

Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 „Lexiconul slavo-român, necesar școlii.

În anul 1520 Gavriil Protul în „Viaţa Sfântului Nifon” descrie mănăstirea,  în care se arată: „Aceia mânăstire avea locuri fără gâlceavă şi alese, de petrecere călugărească, departe de lume şi era plină de toate bunătăţile, cu munţi mari şi cu văi, îngrădită şi ocolită cu un râu mare şi izvoare mari şi munte împrejurul ei. Şi are toată hrana călugărească, pomi şi livezi şi nuci şi alţi pomi roditori, fără număr, vii şi grădini, şi acolo cură apă pucioasă… am văzut cu achii noştri acel loc şi i-am zis pământul făgăduinţei”.

Mănăstirea Cozia, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Aici își dorm somnul de veci ctitorul ei, Mircea cel Bătrân, precum și membrii familiei slăvitului domnitor Mihai Viteazu.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

18 05 2020 LC site COZIA 3 18 05 2020 LC site COZIA 4 18 05 2020 LC site COZIA 2

Lasă un răspuns