La 22 martie 1832 s-a stins din viață scriitorul german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale, Johann Wolfgang von Goethe. Johann Wolfgang Goethe (1749-1932) este autorul celebrelor opere literare „Suferințele tânărului Werther”, „Faust”, „Afinitățile elective”.
La 22 martie 1842 s-a născut compozitorul, pianistul, pedagogul, activistul public, fondatorul muzicii clasice ucrainene, Mykola Lysenko. Absolvent al Universității din Kiev, Mykola Lysenko și-a continuat studiile la conservatorul din Leipzig și la cel din Sankt-Petersburg. În anul 1904 a înființat la Kiev Școala muzical-dramatică. Este autorul a nouă opere, cele mai vestite fiind „Natalka Poltavka”, „Taras Bulba”, „Eneida”. Pe timpul său, Mykola Lysenko a fost nu numai compozitorul nr. 1 al Ucrainei, ci și o personalitate centrală a întregii culturi ucrainene. A evoluat și pe scena Filarmonicii din Cernăuți.
În ziua de 22 martie a anului 1884 a avut loc premiera piesei „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Scrisa în anul 1883, piesa a fost publicată în anul următor în „Convorbiri literare”, în trei numere consecutive şi inclusă în acelaşi an în volumul al X-lea al ediţiei „Opere complete” (vol. V. Teatru), apărută la Socec. Reprezentată la 22 martie 1884, „Fântâna Blanduziei” e cea mai izbutita lucrare dramatica a lui Vasile Alecsandri, întrucât, din câteva trăsături, a reuşit să ne proiecteze o viziune antică. Lipsită de elementul tragic, „Fântâna Blanduziei” ne evocă numai un colt de viaţă romana cristalizat în jurul unui singur moment sufletesc de o valoare umană. Nimeni nu era, de altfel, mai indicat decât Horaţiu, pentru idila din jurul celebrei fântâni, idila curmată de grăuntele de resemnare ce i-a înfrânat întotdeauna avânturile; realitatea umană este astfel combinată cu realitatea istorică. Fără a fi o tragedie sau chiar o piesă de teatru, de vreme ce resemnarea eludează conflictul dramatic, „Fântâna Blanduziei” e un crampei de umanitate şi, prin armonia formelor, mai ales, de antichitate: prin firea lui senină, optimistă, Alecsandri era, de altfel, în măsură să înţeleagă pe poetul Tibrului, care cântase atât de topic poezia mediocrităţii, a vieţii rustice şi a resemnării şi, fără a fi războinic, devenise, prin acelaşi destin ironic, ca şi Alecsandri, un poet al curţilor, al războaielor, al imperialismului, într-un cuvânt un poet naţional.
La 22 martie 1895 Auguste și Louis Lumiere au făcut, la Paris, prima demonstrație a cinematografului, utilizând un film din celuloid. De fapt, primul aparat era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină. Pentru atragerea unui număr mai mare de spectatori, se ajunge la concluzia că aceștia ar veni în sala de cinema dacă filmele ar fi în culori. Alternativa este de a colora imagine cu imagine filmele făcute până atunci, lucru posibil relativ ușor dat fiind lungimea lor mică. Realizează acest lucru cu muncitorii uzinei lor. Rezultatul sunt niște filme colorate, diferit de cea ce se va numi peste ani film color. Toată viața lor, Auguste și Louis Lumiere au perfecționat și îmbunătățit descoperirea lor – cinematografia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com