Anul 1817. A fost deschis oficial „Muzeul Brukenthal” din Sibiu, cel mai vechi muzeu din România. Muzeul Naţional Brukenthal include un grup de muzee din Sibiu. Fondatorul acestui muzeu a fost Samuel von Brukenthal, guvernator habsburgic al Transilvaniei, între anii 1778 și 1787. El a început să achiziționeze primele opere pentru colecția sa cam prin anul 1754, de la Viena. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca „Muzeul Brukenthal”, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.
Anul 1871. În oraşul Novgorod-Volynsk s-a născut celebra scriitoare ucraineană Lesea Ukrainka (Larysa Kosaci). Mama ei a fost cunoscuta scriitoare Olena Pcilka. O influenţă binefăcătoare asupra dezvoltării spirituale a Lesei Ukrainka a exercitat unchiul său, Myhailo Dragomanov, eminent activist public şi cultural. Din copilărie Lesea Ukrainka a suferit de o boală grea – tuberculoza. Creaţiile ei deseori erau interzise de cenzură în Imperiul Rus, de aceea Lesea Ukrainka s-a publicat mai des în Berlin, Dresda, Praga, Viena. La începutul secolului al XX-lea Lesea Ukrainka a vizitat de două ori Bucovina şi Cernăuţiul, fiind bună şi apropiată prietenă cu scriitoarea bucovineană Olga Kobyleanska. Ea s-a odihnit şi la Câmpulung Moldovenesc.
Unele creaţii ale Lesei Ukrainka au fost traduse în română, iar istorici literari din România i-au apreciat scrierile.
Anul 1925. Miron Cristea a devenit primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după ce Scaunul Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei a fost ridicat la rangul de Scaun Patriarhal. Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (1868-1939), a fost un teolog, filolog, politician român, senator, regent (20 iulie 1927-8 iunie 1930), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939). În perioada 1 februarie 1938-6 martie 1939, Miron Cristea a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Anul 1956. În cadrul Congresului al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, liderul sovietic Nikita Hruşciov a ţinut un discurs secret, în care a vorbit despre cultul personalităţii şi consecinţele acestuia, condamnând excesele perioadei staliniste, momentul generând un adevărat cutremur în întregul bloc socialist. Nikita Hruşciov a criticat acțiunile regimului lui Iosif Stalin, în particular epurările din cadrul armatei și din cadrul eșaloanelor superioare ale partidului, și a reafirmat susținerea idealurilor comunismului, invocându-l pe Vladimir Lenin.
Discursul a fost un moment important în politica de dezgheț promovată de Hrușciov. A fost și un semn al unor lupte acerbe pentru putere în rândurile conducerii sovietice, lupte în cadrul cărora Hrușciov a făcut un efort de a-i discredita pe cei ce supraviețuiseră lungii domnii a lui Stalin, printre care Lavrenti Beria. La suprafață, discursul a fost prezentat ca o încercare de a aduce Partidul Comunist al Uniunii Sovietice mai aproape de leninism. Scopul lui Hrușciov era, însă, în primul rând, obținerea de sprijin public pentru arestarea și executarea lui Beria în vara lui 1953, precum și legitimarea puterii sale recent consolidate, preluată de la Viaceslav Molotov și Gheorghi Malenkov, lideri loiali lui Stalin.
Raportul lui Nikita Hruşciov fost cunoscut ca „Discursul Secret”, deoarece a fost citit într-o ședință cu ușile închise, iar textul lui a fost tipărit abia în 1989.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com