Anul 5493 î.e.n. Este considerată data convenţională a creării lumii, de la care începe numărarea anilor în cronologia de la Alexandria.
Anul 240 î.e.n. Prima menţionare de către astronomi chinezi a trecerii cometei Halley, cea mai faimoasă dintre cometele periodice, care poate fi văzută aproximativ la fiecare 75–76 de ani.
Cometa Halley și-a făcut apariția pe cerul Angliei şi în anul 1066, fiind privită, se pare, de regele Harold al II-lea și de suita sa, înainte de bătălia de la Hastings, în urma căreia Anglia a fost cucerită de normanzi. A fost numită după astronomul englez Edmond Halley, care a reușit să stabilească cu succes data aproximativă a următoarei reîntoarceri a cometei. Din anul 240 î.e.n. și până în prezent, cometa a fost observată de aproximativ 30 de ori, următoarea sa apariție fiind în 28 iulie 2061.
Anul 996. La Kiev a fost sfinţită prima biserică din piatră în Rusia Kieveană, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Este vorba de renumita biserică a Zecimii, ruinată în rezultatul invaziei hoardelor tătaro-mongole. În prima jumătate a secolului al XVII-lea a început reconstruirea bisericii la indicaţia Mitropolitului Kievului Petru Movilă, dar lucrările aşa şi nu au fost duse la bun sfârşit.
Anul 1411. La Roman, în ţinutul Vasluiului din Moldova, se încheie tratatul moldo-polon ce prevedea reînnoirea alianţei îndreptate împotriva Ungariei şi obligaţia pe care şi-o asumă Wladyslav al II-lea Jagelo faţă de Alexandru cel Bun al Moldovei de a restitui în doi ani restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I al Moldovei, în caz contrar de a ceda Pocuţia. Tratatul de la Roman se încadra în politica externă a lui Alexandru cel Bun al Moldovei care recunoştea suzeranitatea lui Wladyslav Jagello, şi care a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415, făgăduindu-i acestuia sfat şi ajutor împotriva oricărui duşman. Alexandru cel Bun s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă. Relaţiile moldo-polone s-au consolidat prin sprijinul acordat de Alexandru cel Bun armatelor lui Iagello în anul 1411, dar şi la asediul cetăţii Marienburg (1422).
Anul 1827. Românul Petrache Poenaru brevetează la Paris „condeiul portăreţ, alimentându-se însuşi cu cerneală”, precursorul stiloului de mai târziu. Personalitate de o rară predilecţie pentru diferite domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”. A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris şi a participat la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească. La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student) şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.
Brevetul dat lui P. Poenaru pentru inventarea tocului rezervor se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni. Aceasta invenţie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni.
Anul 1856. Ia fiinţă la Socola, lângă Iaşi, în Moldova, Societatea Unirea, cu scopul organizării luptei pentru unirea Moldovei cu Valahia.
Anul 1917. La Chișinău, în gubernia Basarabia, s-au desfășurat lucrările Congresului învăţătorilor moldoveni din Basarabia. La Congres, preotul si profesorul Alexei Mateevici a ţinut o cuvântare înflăcărată subliniind: „Ei bine, dacă aţi luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să daţi poporului idei adevărate, caci altfel întreg învăţământul e fără rost. Da, sântem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însa facem parte din marele trup al românismului aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. Fraţii noştri din Bucovina, Transilvania şi Macedonia nu se numesc după locurile în care trăiesc, ci-şi zic români. Aşa trebuie să facem şi noi. Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel sântem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim că sântem români, strănepoţi de-ai romanilor şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor, şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă…”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com