La 26 aprilie 1775, în urma convenției încheiate între Imperiul Otoman și Austria, Bucovina intră în componența Imperiului Habsburgic. Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea de către Imperiul Habsburgic. Alte nume folosite pentru o scurta perioadă au fost Arboroasa, Plonina sau Cordun. Numele de «Bukowina» provine din cuvântul slav pentru fag („buk”) și a sufixelor slave «-ov» și «-ina», astfel termenul „Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor”. Termenul bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți…”.
În ziua de 26 aprilie a anului 1336 Francesco Petrarca (1304-1374) a urcat pe muntele Ventoux (1.912 m), situat în regiunea Provența din sudul Franței, supranumit „Uriașul de Provence”. Petrarca a fost un savant și poet italian renascentist şi unul dintre cei mai vechi umanişti, fiind numit adesea „părintele umanismului”. În secolul al 16-lea, Pietro Bembo a creat modelul modern de limbă italiană bazat pe lucrările lui Petrarca, precum și pe cele ale lui Giovanni Boccaccio, Dante Alighieri, aprobat ulterior ca model pentru stilul italian de Accademia della Crusca. Sonetele lui Petrarca au fost admirate și imitate în toată Europa în timpul Renașterii și au devenit un model pentru poezia lirică. Petrarca a străbătut Europa, a servit ca ambasador și a fost numit „primul turist”, pentru că a călătorit doar pentru plăcere. Acesta a fost şi motivul pentru care a urcat pe muntele Ventoux.
La 26 aprilie 1890 s-a născut Mykola Zerov, poet, istoric literar, traducător, pedagog. A fost un maestru al sonetului şi iscusit traducător din poezia antică. Este considerat lider al pleiadei de poeţi-neoclasici, unul dintre reprezentanţei de vază al „Renaşterii împuşcate” ucrainene. La finele lunii aprilie 1935 Mykola Zerov a fost arestat de către enkevedişti şi trimis în lagărul de concentrare Solovki. În anul 1937 poetul, împreună cu alţi reprezentanţi ai ştiinţei, politicii, literaturii şi artei ucrainene, a fost împuşcat de într-o pădure din Karelia.
La 26 aprilie 1922 s-a născut Ştefan Augustin Doinaş, poet, membru al Academiei Române, președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1939, cu o poezie, în „Jurnalul literar”, câștigând apoi, cu volumul „Alfabet poetic”, în 1947 Premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul „Cartea mareelor”, cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, „Alfabet poetic”, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală.
Ștefan Augustin Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general. Cel mai cunoscut poem al său, apreciat ca unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată în limba română, este „Mistreţul cu colţ de argint”. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992. S-a stins din viaţă în 2002.
La 26 aprilie 1986 s-a produs avaria de la Centrala Nucleară Cernobyl, aflată la 200 kilometri de Kiev. Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:44, reactorul nr. 4 a suferit o explozie catastrofală a corpului de generare a aburului sub presiune din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și scurgeri radioactive. Accidentul de la Cernobyl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima (Japonia), de câteva ori cantitatea de material radioactiv corespunzătoare bombelor de la Hiroshima și Nagasaki, dar de o miime până la o sutime (în funcție de izotopul evaluat) față de emisiile atmosferice ale testelor nucleare de suprafață a armamentului nuclear testat la nivel mondial până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă. Raportul Forului Cernobyl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății â(OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com