La 26 ianuarie 1943, în spitalul închisorii din Saratov, a murit savantul cu renume mondial, Nicolai Vavilov. Cu trei ani în urmă, din porunca lui Stalin, el a fost arestat la Cernăuți.
Nicolai Vavilov a fost un ilustru biolog rus, unul dintre cei mai mari savanți din secolul XX, membru al mai multor academii și societăți științifice de peste hotare, genetician. În timpul expedițiilor în circa 50 de țări ale lumii el a creat o colecție de plante de-o valoare extraordinară, care reprezintă fondul genetic al regnului vegetal. De pe meleagurile unde el se afla, savantul trimitea în patrie colete cu semințe și fructe. Plantele crescute din ele au pus baza noilor soiuri cultivate.
Călătoriile îndepărtate ale lui Vavilov au fost întrerupte momentan pe la mijlocul anilor 30. După colectivizarea agriculturii, înfăptuită forțat, liderul sovietic, Stalin, aștepta momentan rezultate încântătoare în acest domeniu. Iar de la Nicolai Vavilov, savant independent, care se bucura de mare popularitate și avea contacte strânse cu colegi de peste hotare, dictatorul nu putea aștepta asemenea minuni. Doar Vavilov în activitatea sa se baza pe principiile științifice și pentru crearea noilor soiuri mai eficiente era nevoie de timp și de cheltuieli suplimentare. Atunci Stalin a găsit un adevărat „făuritori de minuni” în persoana agronomului ucrainean, Trofim Lysenko. Acesta, negând principiile științifice, fiind un carierist înverșunat și profitând de susținerea din partea lui Stalin, a făcut tot posibilul ca Vavilov să fie considerat „dușman al poporului”.
În vara anului 1940, nu cu mult după instalarea puterii sovietice în nordul Bucovinei, Nicolai Vavilov a sosit la Cernăuți. Savantul planifica să întreprindă o expediție în Ucraina de Vest și în regiunea Carpaților. Imediat după sosirea la Cernăuți, Vavilov i-a scris o scrisoare fiului său, Iurii, în care-și exprima impresiile despre ținutul nostru pitoresc. El tindea să înțeleagă filozofia Carpaților. Însă în acest moment l-a ajuns răfuiala lui Stalin. Pentru a nu atrage atenția comunității științifice mondiale, Nicolai Vavilov a fost arestat nu la Moscova, ci la Cernăuți, în timpul expediției sale științifice. La 6 august 1940, ziua în amiaza mare, la căminul studențesc din Cernăuți, unde erau cazați participanții la expediție, a sosit o mașină neagră și doi colaboratori-securiști l-au invitat pe Nicolai Vavilov în mașină, chipurile pentru o convorbire urgentă cu Moscova. La miezul nopții aceiași mașină a venit după bagajele savantului, dar fără el. Pe Nicolai Vavilov l-au dus cu trenul mai întâi la Kiev, apoi la Moscova, la vestita închisoare „Lubianka”. El a fost învinuit de „trădare de patrie”, „participare la o organizație contrarevoluționară”. La 9 iulie 1941 a fost condamnat la moarte prin împușcare, iar la 16 iulie Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, în prezența lui Stalin, a respins cererea lui Nicolai Vavilov de a fi grațiat. Stalin nu s-a hotărât ca savantul cu renume mondial să fie împușcat, dar nici să-l elibereze. Nicolai Vavilov a murit la 26 ianuarie 1943, în urma condițiilor insuportabile din închisoare.
Pe frontispiciul clădirii fostului cămin studențesc din Cernăuți, unde în vara anului 1940 a poposit pentru câteva zile ilustrul savant-genetician Nicolai Vavilov, a fost fixată o placă comemorativă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com