La 6 februarie anul 131 e.n. Roșia Montană este atestată documentar. Ea a fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian sub numele de Alburnus Maior ca oraș minier cu coloniști din Iliria. Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa. Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131. În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba latină și greacă și 50 de tăblițe cerate. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană. Roșia Montană a cunoscut și trăit toate evenimentele istoriei românilor. În anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca. În timpul revoluției din 1848 Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari. Aici s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu, soția lui B.P.Hașdeu și mama poetei Iulia Hașdeu.
La 6 februarie 1696 apare, în tipografia de la mănăstirea Snagov, prima tipăritură – „Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena”. Cartea, publicată sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, era dedicată lui Constantin Brâncoveanu. Antim Ivireanul a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de Bucureşti, autor al unor celebre „Didahii”, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în București, în secolul XVIII. Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, trăind în preajma Patriarhiei Ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; probabil, tot acum a fost călugărit sub numele Antim și hirotonit ieromonah. La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție pe 22 februarie același an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu Vâlcea o tipografie la Târgovişte, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă cele românești. În 1715 tipografia a fost mutată la Bucureşti, unde a mai imprimat alte două cărți grecești. Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și al poporului român, dar mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Mariţa. Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat această nedreaptă caterisire și a fost reabilitat. Antim Ivireanul a fost proslăvit ca sfânt de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992. Este prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.
La 6 februarie 1898, la Paris a avut loc premiera „Poemei române”, compusă de George Enescu. A fost prima sa apariţie publică în calitate de compozitor, la vârsta de 16 ani. „Poema română’” op.1 este prima piesă orchestrală compusă de George Enescu. După două luni de la prima audiție, lucrarea a fost prezentată și la București, de data aceasta dirijor fiind însuși compozitorul. Acest subiect i-a adus o notorietate impresionantă lui George Enescu. „Poema română” a fost dedicată Reginei Elisabeta a României. Din 1947 până în anul 1990, „Poema Română” nu s-a putut cânta. În anul 1990, lucrarea a fost inclusă într-un concert, la Ateneul Român, de către maestrul Horia Andreescu. Radioul și Televiziunea Națională nu au fost lăsate de autorități să înregistreze concertul. La 10 iunie 2008, cu ocazia Nunții de Diamant a Regelui Mihai și a Reginei Ana, maestrul Horia Andreescu, din nou la pupitrul Filarmonicii „George Enescu”, a interpretat „Poema Română”, urmărită cu emoție pe micile ecrane de sute de mii de români. O variantă a lucrării a fost înregistrată de „Electrecord”, în anii 1990, cu aceeași orchestră și cu același dirijor.
La 6 februarie 1908 s-a născut Geo Bogza, scriitor și ziarist român, membru (din 1955) al Academiei Române. Geo Bogza (1908-1993) a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii („Urmuz”, „Exasperarea creatoare”, „Reabilitarea visului”), poet de mare întindere, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă („Anii împotrivirii”, „Pagini contemporane”, „Paznic de far”), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire („Cum a înnebunit regele petrolului”), al absurdului („Moartea lui Iacob Onisia”), cântăreț al neamului din Carpaţi („Cartea Oltului”).
La 6 februarie 1883 s-a născut Dmytro Grigorovyci, creatorul primului hidroplan din lume. Dmytro Grigorovyci (1883-1938) încă din tinereţe a participat la cercul de construire a aparatelor de zbor de la Institutul Politehnic din Kiev. A studiat aerodinamica şi teoria motoarelor în Belgia. Primul biplan sportiv a fost construit de Dmytro Grigorovyci în anul 1910, din bambus. În anul 1913 Dmytro Grigorovyci a construit primul în lume hidroplan. În anii Primului Război Mondial Biroul de proiectări al lui Dmytro Grigorovyci a creat circa 10 tipuri de hidroavioane. În anul 1925 constructorul Dmytro Grigorovyci a fost numit conducător al Secţiei de construire a hidroavioanelor la Uzina aviatică din Leningrad. În anul 1938 a fost numit conducătorul unui Birou de proiectări la Novosibirsk, dar a decedat în drum spre Siberia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com