La 8 februarie 1828 s-a născut scriitorul francez Jules Verne. Jules Verne (1828-1905) este considerat un precursor al literaturii științifico-fantastice. Scrierile sale timpurii nu s-au bucurat de prea mare succes. Totuşi, atunci când a început să scrie romane, în 1863, a cunoscut un mare succes. Printre lucrările sale celebre se numără „Cinci săptămâni în balon”, „Călătorie spre centrul Pământului”, „Ocolul Pământului în 80 de zile” şi „Douăzeci de mii de leghe sub mări”. Jules Verne a fost un vizionar şi este considerat părintele genului science fiction.
În ziua de 8 februarie a anului 1834 s-a născut chimistul rus Dmitri Mendeleev (1834-1907), creatorul „legii periodicităţii” şi al tabelului periodic al elementelor. Tabelul lui Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite că existau pe vremea sa, precum și a proprietăților lor generale. Majoritatea previziunilor sale au fost confirmate de descoperirile ulterioare din chimie.
La 8 februarie 1859 a avut loc primirea entuziastă la Bucureşti a domnitorului Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, Alexandru Ioan Cuza, după dubla sa alegere ca domn, unde rosteşte Proclamaţia către ţară. Domnul Unirii a intrat în Bucureşti pe la Băneasa, fiind aşteptat cu pâine şi sare de oficialităţile locale şi de 100.000 de oameni, aproape întreaga populaţie a capitalei, cu aclamaţii şi urale. Încă din ajun, pe 7 februarie, Mihail Kogălniceanu, viitorul său prim ministru, care se afla în Bucureşti în așteptarea domnului, îi scria acestuia: „Situaţia este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi oraşul e în sărbătoare. Toată lumea a ieşit în stradă. Veţi primi o ovaţie cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”. Atmosfera prilejuită de sosirea domnitorului Cuza la București este descrisă într-o scrisoare trimisă de D. A. Sturdza lui V. Alecsandri: „Rezultatul întregii acestei călătorii este că toți românii din cele două Principate se vor lăsa mai curând tăiați în bucăți decât să revie la vechea stare de lucruri (…). La București, de pildă, el e omul cel mai popular. N-am văzut nici o dată salutându-se un suveran cu mai multă dragoste și serbări publice ca în această primă capitală a României”. După depunerea jurământului, Mitropolitul Nifon, în calitatea sa de Preşedinte al Adunării deputaţilor, ţine un discurs în care spune: „…Măria Ta, ca cel chemat de poporul român şi trimis de Providenţă, întinde-i dreapta Ta, ridică-l din căderea sa şi îl condu pe câmpurile cele pline de flori neveștejite; căci numai acolo poate el să-şi redobândească cununa gloriei şi a virtuţii cu care se încununară odată nemuritorii noştri strămoşi; iar Măria Ta să trăieşti ani mulţi ca să laşi mai multe pagini de fapte în istoria dulcei noastre Patrii!”.
La 8 februarie 1880 Franța, Germania și Marea Britanie recunosc independența de stat a României. Aceasta ce a marcat începutul relațiilor diplomatice cu cele trei state. România și-a proclamat independența în 9 mai 1877, în urma declanșării Războiului de Independență, ca parte a Războiului ruso-turc, din 1877-1878. „Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare. Suntem dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă. Guvernul va face tot ce va fi în putință ca starea noastră de stat independent și de sine stătător să fie recunoscută de Europa”, spunea ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu, în 9 mai 1877.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com