Doamna Floarea COSTINEAN (Talaba) face parte din cohorta celor pentru care limba maternă — româna — înseamnă nu numai iubire de Neam şi de Cuvânt, ci şi profesie, o îndeletnicire pentru toată viaţa. A lucrat mulţi ani în şcoală, învăţându-i pe elevi să preţuiască zestrea spirituală a poporului, apoi a trecut la redacţia ziarului raional „Meleag Natal» din Storojineţ, unde activează şi până în prezent în calitate de traducător în limba româ nă. Dar neoficial rămâne vrednică promotoare a verbului românesc, misiune pe care şi-a asumat-o cu jum ătate de veac în urmă, când, proaspătă absolventă a şcolii săteşti, s-a înscris la Universitatea cernăuţeană.
.. .Ne-am cunoscut la Şcoala din Carapciu, unde am urmat împreună clasele a IX-XI-a, căci pe vremea ceea erau puţine şcoli medii. Eu, Aurora Ivoneac, am venit de la Dimca, iar Floarea Talaba — de la Iordăneşti. La Carapciu i-am avut ca profesori minunaţi pe Vasile Tovamiţchi, Svetlana Dovjenco, Veronica Tovamiţchi, iar cel mai îndrăgit de noi era profesoral de literatura română, Vasile Leviţchi, pe care îl aşteptam cu nerăbdare şi ascultam cu sufletul la gură ceea ce ne povestea el despre Vasile Alecsandri şi Miliai Eminescu.
După absolvirea şcolii, împreună cu Floarea, am plecat la Cernăuţi, să susţinem examenele de admitere la Universitate. Le-am susţinut cu succes şi am fost înscrise la Facultatea de filologie romano-gemiană, la Secţia „limba moldovenească”. Am învăţat împreună cinci ani şi am frecventat suplimentar cursuri de limba franceză. Soarta a rânduit aşa ca după mulţi ani să ne întâlnim din nou la Universitate, studiind prin corespondenţă limba franceză.
Anii de studenţie au fost frumoşi şi de neuitat. Şi la Universitate am avut profesori foarte buni: tânărul Grigore Bostan, care cu câţiva ani înaintea înmatriculării noastre absolvise studiile universitare, acelaşi Vasile Leviţchi, care era redactoradjimct al ziarului „Bucovina sovietică”, iar la Universitate preda cursul special „Eminesciana”, Myhailo Ivasiuk, o personalitate deosebită. La catedră frecventam cercul literar, la şedinţele căruia erau prezenţi tinerii poeţi, astăzi cunoscuţi nu numai la noi, în Bucovina.
Făceam parte dintr-o grapă de studenţi activi, care în frunte cu Vasile Leviţchi şi Vasile Tărâţeanu, ne deplasam în localităţile româneşti din regiune cu concerte. împreună cu Floarea interpretam cântece româneşti.
Grapa noastră studenţească era foarte unită, şi acum întreţinem relaţii cu foştii colegi, care mai simt în viaţă. La îndemnul Floriţei (aşa-i ziceam noi, studenţii) a fost organizată o întâlnire după mulţi ani. A fost o întâlnire formidabilă a foştilor colegi de facultate.
După absolvirea facultăţii, Floarea a lucrat un pătrar de veac la Şcoala medie din Ropcea, unde a predat limba franceză, a fost director-adjunct pentru numea educativă, căci are capacităţi organizatorice, apoi a activat la Şcoala românească din Storojineţ, unde a predat limba română.
Viaţa nu i-a fost uşoară, a avut de înfruntat multe greutăţi, cele mai dureroase fiind pierderea radelor. Ea le-a înfruntat pe toate şi a crescut şi educat doi copii minunaţi, le-a dat studii superioare, i-a învăţat să fie omenoşi şi buni la suflet. Fiul este profesor de muzică, iar fiica — învăţătoare la clasele primare. Are trei nepoţei. Nepoţica cea mai mare este studentă în anul trei, a studiat pianul, iar cea mică îl studiază în prezent. Voi face o paranteză — unul dintre nepoţii ei de la fratele Ilie, Marian Talaba, este cântăreţ de operă la Viena.
La redacţie Floarea Costinean a ajuns nu întâmplător. încă în anii de studenţie avea pasiune pentru cuvântul scris, hi timpul vacanţei era antrenată în calitate de corector sau de crainic la Radioul regional.
Cu prilejul împlinirii, la 12 aprilie, a frumoasei şi onorabilei vârste de 70 de ani, eu şi soţul meu, Ion Dan, îi adresăm Floarei Talaba-Costinean cele mai sincere felicitări şi urări de bine, sănătate şi ani frumoşi de viaţă în continuare.
Aurora IONEAC şi Ion DAN, s. Dimca, raionul Hliboca
P.S. Redacţia săptămânalului „Libertatea Cuvântului” se alătură la aceste felicitări sincere, luminate de frumoasele amintiri din tinereţe, adresate doamnei şi stimatei noastre colege, Floarea COSTINEAN. îi dorim ca în viaţa şi familia ei să nu se ofilească niciodată florile binelui, omeniei, bucuriei, fericirii şi norocului. La mulţi ani şi toţi buni!
