Vasile CARLAŞCIUC
PRIMĂVARA REŢINUTĂ ÎN TIMP
Când iubirea-i singură ca Luna
Şi desperarea pretinde la rol,
Îngerul ce tot poartă cununa
Pare o lebădă rămasă de stol.
Încântat de simţirile june,
El le vede în destin împlinit.
Optimismul său pare-o minune
Ca un vişin în toamnă înflorit.
Lebăda tânjeşte. În aripă
Gerul aprig s-a înfipt ca un ghimp’.
Nu fulgii cad – petale risipă
Primăvara reţinută în timp.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com