„Locul meu e în şcoală, în mijlocul elevilor…”

_04-13__

La şcoală vin să lucreze „ doar acele persoane care sunt înzestrate cu harul de pedagog”. Este o constatare a unei tinere profesoare, care după absolvirea Universităţii din Cernăuţi, şi-a început cariera în aşa-numitele „şcoli fără perspectivă”. Este vorba de Carolina Dârda, filolog ucrainean pentru şcolile cu limba română de predare. Din aulele universitare a nimerit la Şcoala medie incompletă din Berestea, la câţiva kilometri de satul natal – Forosna. Şi acei câţiva kilometri trebuia să-i parcurgă zilnic pe drum anevoios. Deseori o salva tatăl Victor, care o ducea cu maşina, apoi domnişoara Carolina a învăţat să conducă singură automobilul.

În privinţa problemelor profesionale simţea o susţinere mare din partea mamei, doamna Raisa, director-adjunct la Şcoala medie incompletă din Forosna. Dar şi colegii de serviciu din Berestea s-au dovedit a fi buni îndrumători. „Profesorii dintr-o şcoală mică sunt foarte uniţi. Am fost diriginta unei clase cu doi elevi. Dar să nu credeţi că-mi era mai uşor decât aş fi lucrat cu o clasă completă. La lecţii şi la orele educative profesorul trebuie să trezească interesul elevilor faţă de tema dată. Dacă ai în faţă mai mulţi elevi activi, şi lecţia decurge mai interesant. Când în clasă sunt puţini elevi, multe depind de atitudinea individuală a pedagogului. Eu mi-am format deja o anumită metodică de predare în asemenea „condiţii extreme”, afirmă tânăra profesoară.

După cei trei ani de serviciu obligatoriu la şcoala unde a fost îndreptată, domnişoara Carolina Dârda se transferă cu serviciul la şcoala natală din Forosna. Iar în actualul an de învăţământ a profitat de ocazia de a ocupa locul vacant de profesoară de ucraineană la Şcoala medie incompletă nr. 17 din suburbia cernăuţeană Roşa Stâncă.

„Pentru mine e o şcoală nouă, dar condiţiile de muncă îmi sunt bine cunoscute. Sunt unica profesoară de ucraineană la această instituţie cu un număr mic de elevi. Mă străduiesc să le dau cunoştinţe cât mai bune, să însuşească temeinic limba de stat. Mă bucură faptul că avem un colectiv pedagogic relativ tânăr, dar cu aspiraţii mari. M-am convins că în zilele noastre la şcoală acceptă să lucreze numai persoanele înzestrate cu har pedagogic, oamenii devotaţi profesiei alese. În primii ani de studenţie nu m-am gândit că o să devin pedagog, dar foarte repede am înţeles că locul meu e în şcoală, în mijlocul elevilor”.

Vestitul pedagog ucrainean, Vasyl Suhomlinski, afirma că îşi dăruieşte inima copiilor. Domnişoara Carolina Dârda e la început de cale, dar e convinsă că şcoala înseamnă mult în viaţa ei.

Lasă un răspuns