Pe data de 21 februarie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă pe Gheorghe al lui Luca Gireadă la 10 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională „pentru agitaţie antisovietică”. Ţăranul a văzut lumina zilei la 1909, în satul Stăneşti din Bucovina, poseda studii primare. Este arestat de reprezentanţii regimului bolşevic totalitar pe data de 12 decembrie 1940. Interogatoriile bestiale au durat 14 luni.
Peste trei zile, la 24 februarie, în lagărul comunist din regiunea Sverdlovsk, s-a stins din viaţă Harlambie al lui Ananie Cercun, născut la 1922, în localitatea Lunca din Ţinutul Herţei, arestat de către iscoadele bolşevice pe data de 22 iunie 1941, când au început operaţiunile militare între România şi imperiul sovietic. Tot în aceeaşi zi de iarnă a închis ochii pentru totdeauna Dumitru al lui Nicolae Franciuc, care a venit în această lume la 1880, în oraşul Siret din România. În perioada interbelică s-a stabilit cu traiul în vechea capitală a Bucovinei istorice. Fiind acuzat de „activitate de spionaj” în favoarea Patriei istorice, va fi întemniţat pe data de 18 septembrie 1940. Inima românului s-a oprit în închisoarea nr. 4 din localitatea Cistopilsk a Republicii Tatarstan.
Mahaleanul Gheorghe al lui Zaharie Crăiuţă, născut la 1898, a fost în grupul celor 67 de martiri bucovineni, dornici de libertate, care în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1941 s-au îndreptat către hotarul de la Lunca. Ţăranul va fi arestat de grănicerii sovietici în dimineaţa zilei de 28 ianuarie. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în şedinţa de judecată, ţinută în localul închisorii cernăuţene pe data de 28-31 martie 1941, îl condamnă la 10 ani de privare a libertăţii „pentru trădarea patriei” socialiste. Este transportat în interiorul fostei Uniunii Sovietice, unde moare în ziua de 26 februarie 1942, în blestematul lagăr bolşevic din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse. Rudele sale vor apuca drumul Siberiei.
Pe data de 3 martie 1941 au fost arestaţi cernăuţenii: Ana a lui Nicolae Voronca, născută la 1895; Victoria a lui Miron Voronca, născută la 1912; Ion al lui Lazăr Voronca, născut la 1885; Lazăr al lui Ion Voronca, născut la 1920; Elena a lui Ion Voronca, născută la 1922. În ziua de 16 aprilie, acelaşi an, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev îi condamnă pe toţi cinci la ani grei de temniţă „pentru activitate trădătoare”. Peste 10 luni de chinuri cristice în cazematele bolşevice, la 28 februarie 1942, în lagărul de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk, s-a înălţat la Domnul martirul Ion Voronca.
În luna februarie a sângerosului an 1942, în regiunea Aktiubinsk a Kazahstanului, s-a stins din viaţă Porfirie al lui Vasile Burlă, care a văzut lumina zilei în satul Ciudei din Bucovina, la 1885, fiind deportat în pustiul stepelor kazahe, fiindcă „era rudă cu un trădător al patriei” sovietice. În aceeaşi regiune Aktiubinsk şi-a găsit mormântul Varvara a lui Constantin Puiu, născută la 1890, în localitatea Tureatca din Ţinutul Herţei. Tot în februarie, în regiunea Tiumen a Federaţiei Ruse, a părăsit această lume plină de suferinţe ţăranul Toader al lui Vasile Haiu din Lunca, acelaşi mândru Ţinut al Herţei, născut la 1864. În iarna lui 1942 a rămas să-şi doarmă somnul de veci în regiunea Aktiubinsk a Kazahstanului Teodosia a lui Ion Luchian din satul Suceveni, care a văzut lumina soarelui la 1870, deportată în iunie 1941.
În ziua de 9 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea în Siberia a ţăranului Ion al lui Ilie Jalobă, născut la 1897, în localitatea Stălineşti din Basarabia, fiind acuzat de faptul că în perioada interbelică a fost „membru al unui partid contrarevoluţionar” din România. Împreună cu el, au apucat drumul suferinţelor bătrâna sa mamă, Domnica a lui Toader Jalobă, născută la 1850; soţia, Olga a lui Toader Jalobă, născută la 1903; fiul Vasile, născut la 1923; fiica Maria, născută la 1926; fiul Nicolae, născut la 1929. În locul exilului din regiunea Tiumen a Federaţiei Ruse, în luna februarie 1942 a murit Domnica Jalobă, care avea 92 de ani. În decembrie, acelaşi an, a închis ochii pentru totdeauna Olga Jalobă, iar în 1943 a trecut în împărăţia cerului fiica Maria.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com