La 14 septembrie 407 a plecat la cele veşnice Ioan Gură de Aur, arhiepiscop de Constantinopol, una din cele mai importante figuri ale patrologiei creștine, considerat sfânt deopotrivă în Biserica Răsăriteană şi în Biserica Apuseană, care îl venerează cu titlul de doctor al Bisericii. Pe parcursul activității sale pastorale, Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407) a fost preocupat de teme cum ar fi: cunoașterea lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Biserica, iubirea creștină. Sfintele Taine pe care le dezbate Sfântul Ioan sunt: Sfântul Botez, Pocăința, Căsătoria, Sfânta Euharistie și Preoția. În concepția Sfântului Ioan Gură de Aur, Biserica este Trupul lui Hristos, credincioșii sunt mădularele acestui trup, iar Hristos este Capul Trupului: „ El i-a pus totul supt picioare, și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile,Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți.” (Ef. 1, 22-23).
La 14 septembrie 1321 a murit genialul poet italian Dante Alighieri. Durante degli Alighieri (1265-1321) poet și filozof italian, om politic florentin, este considerat şi cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Opera sa oferă o sinteză a opiniilor filozofice, științifice și politice ale artistului, interpretate literar, alegoric, moral și mistic. Este autorul „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale şi este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad”). „Divina Comedie” impune și prin perfecțiunea arhitecturii sale, supusă unor rigori geometrice și muzicale greu de egalat și de echivalat. Este un motiv în plus ca opera dantescă să constituie o veritabilă piatră de încercare pentru traducători. Prima traducere în limba română a operei lui Dante Alighieri a fost făcută de către Maria P. Chițu. Ea a publicat „Infernul” în anul 1883 și „Purgatoriul” în anul 1888. Transpunerea ei în limba română echivalează cu un imens pariu, fapt atestat de numele și de numărul celor care s-au încumetat în această întreprindere: Nicu Gane, George Coşbuc, Alexandru Marcu etc. Un loc aparte în cadrul acestor tălmăciri (unele rămase nefinalizate) îl ocupă traducerea realizată de poeta Eta Boeriu, în care, după cum constată criticul Ion Negoiţescu „poezia curge limpede și strălucitoare, pe albiile firești ale cuvântului românesc, ca printr-o natură pură și însorită”.
În ziua de 14 septembrie a anului 1472 domnul Moldovei Ştefan cel Mare se căsătoreşte cu Maria de Mangop, a doua dintre soţiile sale. Căsătoria a avut loc la Suceava la 14/24 septembrie 1472. Din această căsătorie s-au născut doi băieți gemeni: Iliaș (1473 – 1473) și Bogdan (1473 – 1479). Bogdan este înmormântat la mănăstirea Putna, alături de Maria de Mangop. Ca și prima căsătorie a domnitorului, și aceasta se va termina prin decesul soției sale. Conform inscripției de pe mormântul de la mănăstirea Putna, inscripție în limba slavonă realizată de jur împrejurul câmpului decorativ de pe lespedea de marmură, doamna Maria de Mangop a decedat pe 19 decembrie 1477. Maria din Mangop (după Mangop, numele turco-tătar al cetății Doros, capitala principatului bizantin din Crimeea) a fost sora lui Alexandru, fiul principelui Alexios II de Theodosia mort în decembrie 1475. Maria de Mangop este moștenitoarea pe linie directă a familiei lui Demetrios Paleologos Gavras, întemeietorul principatului bizantin din Crimeea (aprox. 1362). Această ramură a familiei Paleologilor era înrudită cu dinastia Comnen, cu cea a Asaneștilor din Bulgaria, cu familiile voievodale din Moldova și ulterior cu familia cneazului Ivan al III-lea al Moscovei, și prin acesta cu familiile boierești rusești Golovin, Hovrin, Tretiakov și Gavrilov.
La 14 septembrie 1607 a murit domnul moldovean Simion Movilă. Simion Movilă a fost domnitor al Țării Românești: octombrie 1600 – 3 iulie 1601 și august 1601 – august 1602, dar și al Moldovei: 10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607. A fost frate cu Ieremia Movila, domnul Moldovei, și a fost pus pe tronul Țării Românești de generalul polonez Zamoiski, după ce l-a învins pe Mihai Viteazul la Teleajen, în octombrie 1600. Mama sa, Maria, a fost fiica domnului lui Petru al IV-lea Rareş. Când fratele său Ieremia Movila a murit, i-a luat locul pe tronul Moldovei, după ce a făcut daruri bogate pentru a fi recunoscut de sultan. Cât timp a fost domnitor în Moldova (10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607), a avut relații de dușmănie cu polonezii care, încercând zadarnic să-l detroneze prin intermediul turcilor, reușesc să-l otrăvească în 1607. A fost înmormântat la Mănăstirea Suceviţa. După el, Moldova ajunge teatrul unor lupte intre fiii săi și ai fratelui său Ieremia.
La 14 septembrie 1993 a decedat Geo Bogza, scriitor, jurnalist și poet român, teoretician al avangardei, asociat cu nașterea mișcării superrealiste din România. Geo Bogza (1908-1993) este considerat creator al reportajului literar românesc, poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă, reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului.
(V.K.)
Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com