Sculptorul francez Rodin a devenit celebru graţie creaţiei sale „Gânditorul”. Cu două milenii şi ceva înainte de aceasta natura a pus la cale o operă la fel de genială. Pe parcursul anilor şi a secolelor ea a creat pomul gânditor. Este vorba de un măslin care are circa 2,5 mii de ani. Tulpina lui se aseamănă cu faţa gânditoare a unui om.
În genere, măslinul are 6 mii de ani de istorie şi este numit „arborele veşnic roditor”. El este planta cea mai legată de evoluţia omului pe pământ, este simbolul spiritualităţii şi fertilităţii. În Sfânta Scriptură se spune că porumbelul trimis de Noe i-a adus anume o crenguţă de măslin, iar aceasta însemna că a încetat Marele Potop. În compania măslinilor şi-a petrecut ultimele ore de viaţă pământească Iisus Hristos.
Măslinul milenar şi cu chipul omului gânditor ne aminteşte de asociaţia firească între om şi pom. Sfântul Antonie spunea: „Pomii, de nu se vor adăpa cu apă, nu vor putea creşte. Nici sufletul nu poate creşte, dacă nu soarbe din dulceaţa cea cerească. Cresc numai sufletele care au primit Duhul şi sunt udate cu dulceaţa cea cerească”.
Ca pomul să poată aduce roadă, trebuie să aibă lumină şi căldură de la Soare, să fie înrădăcinat în pământ. Tot aşa şi sufletul omului, înrădăcinat în împărăţia duhovnicească, trebuie să fie luminat şi încălzit de Dumnezeu, Soarele dreptăţii celei veşnice.
Admirând această minune a naturii – pomul gânditor, să ne aducem aminte de proverbul românesc (o nestemată din înţelepciunea poporului nostru) „Pomul se cunoaşte după roadă, iar omul – după faptele sale”. Or, faptele bune ale omului sunt aidoma fructelor dulci.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com