Ropcea – sat al tractoarelor (Interviu cu primarul Ilie OLARU)

Screenshot_3

Duminică, Ucraina îi onorează pe cei care îi asigură bunăstarea – pe lucrătorii din Complexul agroindustrial. Sectorul agrar rămâne unul principal în Ucraina, de aceea și munca agricultorilor merită tot respectul, cu atât mai mult că ei se confruntă cu multe probleme. Își fac datoria așa cum se cuvine și așteaptă ca statul să se întoarcă, în cele din urmă, cu fața spre sat. Așa cum procedează guvernele din țările civilizate. Și totuși, sărbătoarea este sărbătoare.

– Cum este primită această sărbătoare la Ropcea?

– Munca agricultorului a fost și este respectată, e în cinste, afirmă primarul satului, domnul Ilie Olaru. La noi sunt 600 hectare de terenuri arabile care au fost împărțite sub formă de cote. Cotele sătenilor sunt lucrate de către o sută de oameni care dispun de tehnica necesară. În sat sunt tot cam o sută de tractoare. Prin aceasta Ropcea se deosebește de alte localități.

– Care este părerea ropcenilor referitoare la moratoriul asupra vinderii pământului arabil și crearea pieței funciare?

– Puțini sunt dintre acei care se pronunță pentru anularea moratoriului și deschiderea pieței funciare. Majoritatea sătenilor noștri se țin de părerea că moratoriul trebuie prelungit, deoarece nu se știe în mâinile cui pot să nimerească terenurile arabile, pe care se crește pâinea țării. Pentru ropceni îngrijirea pământului este o sursă de venituri, necesare pentru întreținerea familiilor. Deși, cheltuielile cresc. În prezent prețul la motorină s-a egalat cu cel al benzinei. Așa ceva nu se poate.

Impozitele pe pământ constituie sursa principală de venit pentru bugetul local. Am fixat taxa minimă – 106 grivne pentru un hectar de pământ. În alte localități acest impozit e cu mult mai mare, uneori ajunge și până la 400 grivne pentru un hectar. În felul acesta îi stimulăm pe oameni să lucreze pământul.

– În condițiile când este în scădere șeptelul de animale domestice, mai ales a bovinelor, la Ropcea situația e mai îmbucurătoare. Oamenii nu s-au dezobișnuit să țină vite pe lângă casă.

– Chiar și eu am două vaci. În sat sunt câteva persoane care se ocupă cu oieritul. De exemplu, Dumitru Dascaliuc, Florea Miglei și alții întrețin câte 100-120 de oi. Cândva se interesau de oierit specialiști de la Cernăuți. Acum, de vreo doi ani, nu-i mai văd prin sat. Dar și statul nu prea are grijă. Lâna, de exemplu, nu poate fi realizată nicăieri. Nimeni nu se interesează de asemenea materie primă. Oamenii cresc oi numai pentru brânză. Ea este întrebată oricând.

– La Ropcea continuă să funcționeze Firma „Țărăncuța”, care se ocupă de colectarea laptelui din gospodăriile private. De altfel, este una dintre puținele firme de acest fel nu numai în raionul Storojineț, dar și în regiune.

– Firma „Țărăncuța” funcționează. Ea este condusă de doamna Gheorghina Percic. Dispune de utilaj frigorifer și laptele colectat de la săteni se păstrează proaspăt. Are contract cu o firmă din Cernăuți și aceasta cumpără laptele pentru a-l prelucra în continuare. Standardele calității, care sunt propuse în prezent, vor stimula apariția unor astfel de puncte de colectare a laptelui mai în toate localitățile sătești, ba chiar și la crearea cooperativelor.

Vasile Carlașciuc

Lasă un răspuns