Există la Cernăuţi o piaţă neobişnuită, căreia istoria i-a dat diferite denumiri. Ea se întinde pe o palmă de teren neted, spre care „coboară” câteva străzi, una chiar pe sub „podul turcesc”. Pe viitoarea piaţă a oraşului, în perioada 1709-1716, din porunca domnitorului moldovean, Nicolae Mavrocordat, a fost ridicată o biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. De Bobotează aici era sfinţită apa, lângă fântâna turcească. În 1779 această biserică a fost demontată şi dusă în localitatea Dolişni Şerivţi. În locul ei, în 1783 a fost construită o altă biserică, de asemenea, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o aştepta aceiaşi soartă ca şi pe cea precedentă. A fost „mutată” în suburbia Caliceanca. În locul bisericii a rămas o cruce, iar în documentele de arhivă din anul 1901 această piaţă era numită Sfânta Maria. În perioada interbelică ea şi-a păstrat denumirea.
Se spune că în Cernăuţi s-a aflat timp de cinci ani un regiment turcesc, care a şi săpat renumita fântână din centrul oraşului. În 1793 a fost numită „fântâna domnească”, iar în 1797 – „fântâna turcească”, ea fiind amenajată în stil turcesc. La fântână era şi un paznic special, care urmărea ca orăşenii să ia apă numai de băut şi pentru gătirea bucatelor.
În apropiere de fântâna turcească se afla un edificiu de ritual pentru comunitatea evreiască. El avea un bazin pentru „purificarea sufletului cu apă”. În acest scop era folosită apa din fântâna turcească.
În prezent piaţa poartă vechea denumire – Sfânta Maria, amintindu-ne că acest loc a fost sfinţit de aflarea aici a lăcaşelor de cult, unde se rugau ortodocşii români şi ucraineni, evreii care şi-au păstrat vechea lor religie. Fenomen obişnuit pentru Cernăuţiul policultural.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com