La 3 mai, în curtea Școlii din Oprișeni, raionul Hliboca, s-au întâlnit cu profesorii foștii elevi din promoțiile 1976, 1984, 1985
Anii de școală… Sunt cuvintele ce ne duc întotdeauna spre insulele cu cele mai frumoase amintiri din oceanul memoriei unei vieți omenești. Pentru că atunci eram mai tineri, fără griji și ni se părea că steaua vieții ne va lumina conform dorințelor și viselor noastre, iar adolescența va fi o perioadă fără de sfârșit și ea ne va păstra mereu împreună. Viața ne-a demonstrat destul de repede contrariul, făcându-ne să ne convingem că timpul, pe care îl consideram cu toții un bun prieten, a devenit în curând cel mai mare dușman, doar pentru faptul că trece fulgerător de repede…
Anume o încercare de a-l opri câtuși de puțin a fost întâlnirea din a treia zi de Paști în curtea Școlii Medii de Cultură Generală de gradele I-III a celor care au plecat de aici pentru totdeauna în anii 1976, 1984 și 1985, promițând, probabil, să revină în fiecare an, sau la o oarecare perioadă. Însă, viața și-a introdus din nou corectivele și a făcut ca întâlnirea să aibă loc peste trei-patru decenii, în cadrul unui careu solemn, ca pe timpuri. În față – foștii profesori, încărunțiți și dumnealor de trecerea anilor, în fața lor – noi, tot atinși de bruma lui Cronos, însă fericiți de îndrăzneala încercării de a-l amăgi nițel.
Răsună cuvinte de felicitare din partea dlui Gheorghe Semcu, care a condus această instituție zeci de ani și pe altarul căreia și-a depus întreaga viață. Tot dumnealui dă citire unui mesaj de salut din partea doamnei profesoare Ludmila Bodnariuc, care alături de regretatul dumneaei soț, Ilie Bodnariuc, au condus spre lumina științei de carte multe generații de copii din Oprișeni. Actualul director, dl Nicolae Bodnariuc, prezintă școala la momentul actual, mulțumindu-le profesorilor aflați la odihna binemeritată pentru tot ce au făcut și continuă să facă pentru instituție, iar dl primar Nicolae Popovici vine cu mesajul de salut din partea Consiliului local.
Pline de emoții sunt cuvintele foștilor absolvenți: Vasile Ianciuc (1976), stabilit la Cernăuți, Nicolae Boşeliuc, întreprinzător din sat, Gheorghe Dohotar (1984), care locuiește în Ostrița Herței, Constantin Condrea (București), Grigore Roic (Chișinău), Gheorghe Popovici (1985) și, bineînțeles, acei care s-au ocupat la modul direct de organizare, asumându-și marea parte a grijilor: Ana Gavriliuc (Semcu), Ștefan Bezușcu, Pintilei Gomeniuc, sprijiniți întru totul de conducerea de astăzi a școlii.
Sunetul clopoțelului ne-a amintit încă o dată de acele timpuri fericite, ca apoi firul amintirilor să fie depănat în sălile de clasă, în băncile, care, probabil, mai poartă vreun crâmpei rătăcit al copilăriei noastre.
Nu s-a trecut nici fără un moment de omagiu și închinare la mormintele profesorilor și foștilor colegi care își dorm somnul de veci în cimitirul din sat, ca să revenim apoi la Muzeul de Arheologie și Etnografie ”Maximilian Hacman”, creat și îngrijit la un nivel profesional sub îndrumarea dlui Nicolae Bodnariuc, unde ni s-au propus încă o întâlnire cu anii tinereții, de data aceasta în imagini păstrate de-a lungul anilor, care demonstrează cât de important este acest așezământ al memoriei pentru satul nostru.
Ultimul acord al întâlnirii a răsunat în sala Complexului comercial și de agrement ”Maria” din sat, administrat de bunul gospodar Vasile Nicoară, pe fundalul unui buchet de cântece ale anilor 80 și ritmului de vals care ne-a îndemnat să mai repetăm asemenea întâlniri cu cea mai frumoasă și fără de griji perioadă a vieții – copilăria.
Vasile BÂCU, absolvent al Școlii Medii Oprișeni, promoția 1984 În imagini: secvențe din cadrul întâlnirii.
Fotografii de Nicolae HAUCA