Din cele mai vechi timpuri, Bucovina era slăvită prin familii de intelectuali, care creau reuniuni culturale. Prin intermediul acestor reuniuni se organizau serate muzicale, reprezentări teatrale. Un loc deosebit în activitatea acestor reuniuni culturale ocupa familia Mandicevschi.
Sunt bine cunoscuţi Eusebie şi Gheorghe Mandicevschi — renumiţi compozitori, Constantin Mandicevschi — profesorul de istorie, director de liceu, director al Bibliotecii Universităţii din Cernăuţi, compozitor, autorul renumitului „imn al Ţării Fagilor” — „Cântă cucu-n Bucovina”, Ecaterina — traducătoare şi pedagog de muzică. Dar, iată, fratele lor, Erast Mandicevschi, din păcate, a fost dat uitării.
Erast Mandicevschi s-a născut la 29 septembrie 1860, în satul Băhrineşti (astăzi raionul Hliboca), şi a murit în 1946, la Bucureşti. A învăţat la Gimnaziul Superior de Stat din Cernăuţi (Obergymnasium), susţinând examenul de maturitate în 1879. Este absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii din capitala Bucovinei (1883).
A fost vicepreşedinte, membru activ, între anii 1879-1883, al Societăţii Academice „Junimea” din capitala Bucovinei istorice. Erast Mandicevschi a fost şi membru al Societăţii „Arboroasa”, înfiinţată la 10 decembrie 1875 din care făceau parte studenţii români de la Universitatea din Cernăuţi. Pentru ţinuta demnă, românească şi atitudinea patriotică şi curajoasă, societatea a fost desfiinţată la 13 noiembrie 1877 de către guvernul austriac. Dar, ideile şi idealurile „Arboroasei” n-au murit, ci au rămas peste ani. Ele vor continua să însufleţească studenţimea română după Marea Unire din 1918, când ia fiinţă centrul studenţesc „Arboroasa”. La 9/21 decembrie 1875, a avut loc şedinţa Societăţii culturale „Arboroasa”, unde Ciprian Porumbescu este numit „regens chori” — conducătorul corului „Arboroasa”. Tânărul muzician şi patriot a fost impulsul dinamic, principalul motor al „Arboroasei”. Societatea îl preocupa mai mult decât orice. între ani 1875-1877 activitatea lui Ciprian Porumbescu la Societatea „Arboroasa” s-a întretăiat cu cea a lui Erast Mandicevschi, pe care compozitorul l-a cunoscut. Ciprian Porumbescu a compus pentru „Arboroasa” o serie de cântece pe versuri de I. A. Lapedat, Vasile Bumbac, Tudor Stefanelli. Mai târziu va compune muzică pe versurile lui Erast Mandicevschi, Atanasie Marinescu, Nicu Xenopol , Dimitrie Petrino etc.
în anul 1879, când Erast Mandicevschi îşi făcea studiile la Viena, din nou s-a întâlnit cu Ciprian Porumbescu, care frecventa des societatea lui Erast Mandicevschi, apreciată în lumea muzicienilor. Ciprian Porumbescu va fi autorul multor compoziţii pe versurile lui Erast Mandicevschi.
Are o strălucită carieră juridică: în anul 1910 a fost consilier aulic şi preşedinte al Tribunalului Suceava; în anul 1912 a fost consilier la Curtea de Casaţie din Viena, primind Ordinul „Sf. Leopold”. în 1919, a fost secretar-şef de justiţie în Cernăuţi; de la 1920 — şi la înalta Curte de Casaţie şi a Justiţiei din Bucureşti; la fel şi profesor universitar de drept civil la Universitatea din Bucureşti.
Din anul 1920 a fost preşedinte al Asociaţiei „Cercul Bucovinenilor” din Bucureşti, editor al publicaţiei „Gazeta bucovinenilor”, între anii 1934-1938. După Unirea din 1918 a fost secretar pentru justiţie al Guvernului local al Bucovinei. A avut o bogată activitate publicistică în presa de specialitate a timpului, a fost membru al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina în perioada austro-ungară.
Erast Mandicevschi este unul dintre membrii familiei Mandicevschi despre care merită să se scrie şi să se evoce.
Vladimir ACATRINI, colaborator la Biblioteca ştiinţifică a
Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi