La 10 februarie 1388, într-un document din al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391) este menționată pentru prima dată Cetatea Sucevei în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul „… Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”. Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395. Începând cu domnia lui Petru al II-lea Mușat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor. Odată cu Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), reședința domnească este mutată la Iași în anul 1565.
La 10 februarie 1867 a avut loc premiera piesei „Răzvan Vodă” de Bogdan Petriceicu Hașdeu. A fost prima dramă istorică românească importantă. Premiera a avut loc pe scena Teatrului Bossel. Punerea în scenă a aparținut Companiei Dramatice Mihai Pascaly, cu Mihail Pascaly în rolul principal și Matilda Pascaly în rolul Vidrei. După amintirile lui Ștefan Cacoveanu, în stagiunea 1868–1869, Mihai Eminescu, pe atunci sufleur la Teatrul Național, a jucat rolul ciobanului în drama lui Hașdeu, înlocuind într-o seară un actor bolnav. Premiera a avut succes, din moment ce au urmat încă trei spectacole, în 12, 17 și 19 februarie, performanță rar întâlnită pentru o piesă originală românească. Apărută în volum în același an, piesa a primit apoi titlul definitiv „Răzvan și Vidra”.
În ziua de 10 februarie a anului 1910 s-a născut la Chişinău soprana română Maria Cebotari (1910-1949). A avut un rol excepţional în filmul coproducţie româno-italiană „Odesa în flăcări”. Maria Cebotari este considerată una dintre cele mai mari soprane din lume în anii 30 și 40 ai secolului trecut. La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin. A jucat în opt filme, turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl. La 31 martie 1949, ea a căzut pe scenă în timpul interpretării operetei lui Karl Millöcker „Der Bettelstudent” în Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille. Este înmormântată în cimitirul Döblinger din Viena.
La 10 februarie 1933 a încetat din viață Vasile Gherasim, filosof, poet, istoric literar, profesor; președinte al Ligii Culturale din Cernăuți. Vasile Gherasim s-a născut 26 noiembrie 1893, în localitatea Marginea, Suceava. S-a format la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava, absolvit în 1914, apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din Viena (1915–1918), scriind aici primele sale nuvele, pe care le va publica mai târziu. A fost bibliotecar al Universității din Cernăuți, profesor de Filosofie la Liceul „Aron Pumnul”, la Școala Normală de băieți și la Liceul nr. 4. A devenit profesor titular la catedra de Istoria filosofiei în 1932. Mentor al lui Lucian Blaga, și ca poet, și ca filosof, a lăsat scrierile: Eminescu în serviciul școalei, Eminescu ca optimist, În satul Eminovicenilor, Eminescu la Viena, Familia Eminovici, George Drogli, Iarăși originea lui Eminescu, Influența lui Schopenhauer asupra lui Eminescu, Ipoteștii lui Eminescu, Mihai Eminescu și Eminescu – Luceafărul.
La 10 februarie 1952, în Cureșnița, raionul Soroca, Moldova, s-a născut Nicolae Bulat, istoric și muzeograf moldovean, director al Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca. A urmat Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Limbi Străine, departamentul de Limba și literatura engleză. După absolvire, a fost profesor de Limba engleză la Școala medie din Tătărești, Cahul. Din 1980, s-a angajat la Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca, unde a lucrat mai bine de 30 de ani. A fost ghid al Agenției de Turism din Soroca, muzeograf, specialist principal al Patrimoniului istorico-cultural Soroca, director al Muzeului (din 1996), în paralel fiind și unul dintre cei mai buni ghizi din Moldova. Unul dintre cei mai mari cunoscători ai istoriei ținutului Soroca, dar și un promotor al limbii române și a idealurilor naționale, era supranumit și „Gardianul Cetății Soroca”. Cu implicarea și contribuția sa, în 2012, Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca, împreună cu Consiliul raional, au realizat un proiect de restaurare a monumentului medieval Cetatea Soroca. Este autorul mai multor publicații, iar numele său se regăsește în lista a 1000 de mari intelectuali din Europa, elaborată de Centrul internațional de biografii Cambridge. A primit numeroase titluri onorifice și distincții de stat, printre care Ordinul Steaua României în grad de Ofițer (2000), Ordinul Gloria Muncii (2013), Cavaler al Ordinului Republicii (2021). A decedat la 9 septembrie 2022, la Iași.
Evenimente istorice din ziua de 10 februarie:
1882: Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost ales membru al Societății de lingvistică din Paris. Bogdan Petriceicu Haşdeu, născut Tadeu Hâjdeu, la 26 februarie 1838, la Cristinești de lângă Hotin, decedat la 25 august 1907, la Câmpina, a fost scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Haşdeu este considerat una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
1902: S-a născut Walter Brattain, fizician american, unul dintre inventatorii tranzistorului, laureat al Premiului Nobel.
1918: Forțată de ieșirea din război a aliatului rus, România este obligată să solicite armistițiu
Puterilor Centrale.
1941: Al Doilea Război Mondial. Marea Britanie rupe relațiile diplomatice cu România și extinde asupra ei măsurile de blocadă.
1947: Delegația Guvernului român, formată din Gheorghe Tătărăscu, Lucrețiu Pătrășcanu, Ştefan Voitec şi Dumitru Dămăceanu, semnează, la Paris, Tratatul de pace cu Puterile Aliate și Asociate, care încheia, şi în plan diplomatic, Al Doilea Război Mondial.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com