La 18 ianuarie 1844, la Iaşi se joacă, în premieră, comedia lui Vasile Alecsandri „Iorgu de la Sadagura”. Este prima scriere dramatică originală a lui Alecsandri, considerată ca piatră de temelie a dramaturgiei românești. Vasile Alecsandri a fost o personalitate marcantă a Moldovei secolului al XIX –lea, fiind considerat drept creatorul teatrului românesc şi al literaturii dramatice în România.
La sfârşitul anilor ’30, tânărul Vasile Alecsandri s-a întors în Moldova, după ce şi-a terminat studiile în Franţa. În perioada în care a locuit în Paris, acesta a frecventat sălile de teatru din oraş, rămânând impresionat de piesele puse în scenă de actorii francezi. Când revine în ţară, Alecsandri găseşte teatrul românesc într-o stare jalnică, spectacolele fiind unele extrem de slabe. În plus, piesele de teatru ce aveau loc pe scenele din Iaşi erau în limba franceză sau italiană. Vasile Alecsandri a avut iniţiativa de a folosi în teatru limba română, fapt privit cu scepticism de către public. Alături de Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi, tânărul Alecsandri a înfiinţat Teatrul Naţional.
La 18 ianuarie 1848 s-a născut în localitatea Sira, lângă Arad, Ioan Slavici, nuvelist, romancier, memorialist, dramaturg şi gazetar român. Ioan Slavici (1848-1925) a fost membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. Opera literară a lui Ioan Slavici („Moara cu noroc”, „Popa Tanda”, „Mara”, „Fata de birău”) este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcămintei, vorbirii și gesturilor. Slavici a fost primul scriitor care l-a cunoscut pe Eminescu încă din tinerețe și a stat în preajma lui multă vreme, iar memorialistica sa a furnizat cele mai bogate și mai autentice date privitoare la om și poet. Amintirile sale, scrise fără strălucire stilistică, apar ca o necesitate de a apăra memoria marilor săi prieteni, Eminescu, Caragiale și Coșbuc. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul „Mara”, nuvelele „Moara cu noroc” și „Pădureanca”, iar memoriile sale publicate în volumul „Amintiri”, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române. Redactor la „Timpul” în Bucureşti și, mai apoi, fondator al „Tribunei” din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit.
La 18 ianuarie 1940, în Tabani, Briceni, s-a născut Ion Ciocanu, critic literar, filolog, pedagog, scriitor, cunoscut și recunoscut mai ales pentru atitudinea sa intransigentă față de politica de deznaționalizare a românilor basarabeni și de subminare a limbii române în Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Chișinău, obținând ulterior titlurile de Doctor în Filologie (1965), Doctor habilitat în Literatura română (2000). A fost director general al Departamentului de Stat al Limbilor și șef al Direcției Promovare a Limbii Oficiale și Control asupra Respectării Legislației Lingvistice din cadrul Departamentului Relații Interetnice și Funcționarea Limbilor. Este autorul unui impresionant număr de culegeri de articole și studii literare, printre care: Caractere și conflicte, Itinerar critic, Dialog continuu, Podurile vieții și ale creației, Clipa de grație, Permanențe, Reflecții și atitudini, Dincolo de literă, Literatura română contemporană din Republica Moldova, Scriitori de ieri și de azi; articole despre Constantin Stere, Magda Isanos, Vasile Vasilache, Pavel Boțu, Mihai Cimpoi, Mihai Vaculovschi etc. și mai multor de culegeri de articole privind situația socio-lingvistică din Republica Moldova: Atât de drag… Microeseuri de dragoste pentru cuvânt, Zborul frânt al limbii române, Realitatea în cuvânt și cuvântul în realitate, Conștientizarea greșelii, Temelia nemuririi noastre. S-a stins din viață la 2 iulie 2021, la Chișinău.
La 18 ianuarie 1948, în Cotiujenii Mari, Soroca, s-a născut Gheorghe Urschi, actor, regizor și umorist din Republica Moldova, supranumit „regele umorului moldovenesc”, membru al Uniunii Teatrale și Uniunii Scriitorilor din Moldova. A urmat cursuri de Actorie la Școala de Teatru „Boris Șciukin” din Moscova (1965–1969). A fost actor și regizor la Teatrul Luceafărul din Chișinău, a scris cărți și piese de teatru, a realizat numeroase emisiuni și concerte. A devenit vestit și datorită emisiunii televizate Teatrul de miniaturi, concertelor susținute prin satele Moldovei în anii ’80 –’90 împreună cu soția sa, marea actriță Maria Urschi, precum și cu Iurie Sadovnic, cu Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Ca realizator de emisiuni umoristice, a ironizat prostia omenească, rusismele, lenea, îngâmfarea, beția, corupția etc., jucând alături de actorii Vitalie Rusu, Gheorghe Pârlea și alții. A scris cărți și piese de teatru: Mezinul, Vom trăi și vom vedea, Testamentul (un record pentru scena basarabeană – s-a jucat timp de 30 ani), Testamentul 2, Doi cocori, două viori, Și iar Chirița! și o duzină de piese pentru copii; volume de nuvele: Dealul fetelor, Insula adolescenței, Băiatul cu ghitara, Cazuri și necazuri, Eu sar de pe fix; Scrieri alese (3 volume: I – nuvele și povestiri, II – piese de teatru, III – scheciuri, monologuri și miniaturi); a tradus multă literatură din limba rusă: Maksim Gorki, Vampilov, Astafiev etc. A scris versuri și muzică pentru muzică ușoară și romanțe. A fost distins cu Ordinul Republicii în grad de cavaler (2008), titlul de Artist al poporului (2012), laureat al Premiului Național (2019) etc.
La 18 ianuarie 2009 a murit într-un tragic accident rutier poetul român basarabean Grigore Vieru, fost parlamentar în Parlamentul României. A fost considerat „Luceafărul de dincolo de Prut al limbii române”, membru de onoare din străinătate (1990) şi membru corespondent al Academiei Române (1993). Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta de lângă Lipcani. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul «Tânărul leninist», actualmente «Florile Dalbe» . Între anii 1960-1963 a fost redactor la editura „Cartea Moldovenească”. Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefață de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană.
În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratic. În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii – Diploma de Onoare Andersen. Grigore Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină. În volumul de poezii pentru copii „Trei iezi”, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și poezia Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, apare și „Abecedarul”, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și astăzi micii basarabeni în clasa I. În 1989, tot Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie latină a „Abecedarului”.
În 1994 neo-comuniștii din Partidul Democrat Agrar, ajunși la putere în Moldova, renunță la imnul de stat „Deşteaptă-te, române” și le propun poetului Grigore Vieru și compozitorului Eugen Doga să compună versurile și, respectiv, muzica pentru un nou imn. Ambii refuză.
Evenimente istorice din ziua de 18 ianuarie:
1505: A încetat din viață Domnița Olena, fiica domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, cu prima sa soție Doamna Evdokia Olelkovici de Kiev și soția lui Ivan Ivanovici cel Tânăr, moștenitor al cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare. A căzut victimă, împreună cu familia sa, luptelor dinastice din Imperiul Rus și s-a stins în închisoare.
1654: Consiliul (Rada) de la Pereiaslav. După ce hatmanul Bogdan Hmelnițki a citit hrisovul țarului, conducerea armatei și solii moscoviți au mers la Catedrala Adormirii Maicii Domnului, unde clerul urma să îi primească pentru depunerea jurământului. Totuși, Hmelnițki a cerut ca solii să jure primii în numele țarului rus, fapt ce ar fi trebuit să garanteze Ucrainei păstrarea drepturilor sale și să confirme alianța dintre cele două state. Însă boierul Vasili Buturlin a refuzat categoric să depună jurământul, motivând că țarul nu depune jurământ în fața supușilor săi.
1821: Începutul Revoluției de la 1821 S-a considerat că momentul potrivit pentru declanșarea mișcării revoluționare romanești a fost la începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu. După ce s-a aflat în strânsă legătură, încă din decembrie 1820, cu boierii din partida națională, în frunte cu Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire, dar și ai Eteriei, în data de 18/30 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de colaborare prin care slugerul Tudor Vladimirescu era desemnat să ridice „norodul la arme pentru obștescul folos”.
1847: Compozitorul maghiar Franz Liszt concertează in casa vistiernicului Alecu Balș din Iași, unde face cunoștință cu Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Costache Negri.
1871: În Palatul Versailles de lângă Paris, după încheierea Războiului Franco-Prusac pierdut de francezi, a fost proclamată crearea Imperiului German (cunoscut sub numele de Al Doilea Reich). Primul împărat a devenit kaiserul prusac Wilhelm I.
1919: La Versailles și-a început lucrările Conferința de Pace de la Paris pentru stabilirea bilanțului Primului Război Mondial, în cadrul căreia a fost aprobat statutul Ligii Națiunilor. În funcția de președinte al conferinței a fost ales premierul francez Georges Clemenceau.
(V.K)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com