La 2 martie 1716 apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir „Descriptio Moldaviae”, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea este alcătuită din trei părți și este însoțită de prima hartă a Moldovei. Ea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei. Țara Moldovei este prezentată cu istoria sa, geografia fizică, fauna, instituțiile sale, structura socială și viața poporului. Ediția princeps a fost tradusă în limba germană (Frankfurt și Leipzig, 1771), de un geograf și profesor german, Anton Fiedrich Büsching, cu ajutorul lui Johan Ludwig Redslob, iar prima traducere în limba română a fost făcută în 1806, de către banul Vasile Vârnav și a fost publicată pentru întâia oară la Mănăstirea Neamț, în 19 august 1825, sub titlul „Scrisoarea Moldovei”.
La 2 martie 1821 a decedat Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolitul Ortodox al Moldovei, Poltavei, Kievului și ulterior al Basarabiei. Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746-1821) a fost profesor de limbă greacă, ieromonah şi predicator la Catedrala mitropolitană din Iaşi. În 1808 a fost numit exarh al Bisericii din Moldova şi Ţara Românească, în perioada în care ambele principate erau sub administraţia Imperiului Rus. Şase ani mai târziu, printr-un ordin al ţarului rus, Bănulescu-Bodoni este numit în fruntea Arhiepiscopiei Basarabiei, cu reşedinţa la Chişinău, unde a înfiinţat şi un seminar teologic. A stat la cârma Mitropoliei până la moartea sa, în primăvara anului 1821.
A tipărit multe cărţi şi a contribuit la buna desfăşurare a vieţii bisericeşti în Basarabia. A zidit câteva biserici la Chișinău și în alte localități din ţară, s-a preocupat de restaurarea bătrânei Mănăstiri Căpriana, tot acolo și-a găsit și somnul de veci. La insistențele sale, la începutul secolului al 19-lea Biblia a fost tipărită si în limba română. În Chișinău îi poartă numele una dintre străzile centrale. Este primul sfânt canonizat în 2016 de Biserica Ortodoxă din Moldova.
La 2 martie 1870, la Bucureşti a apărut primul număr al revistei „Columna lui Traian”, condusă de Bogdan Petriceicu Haşdeu. Avea subtitlul „Politica, istoria, ştiinţele economice, jurispudenţie, medicina, ştiinţele naturale, poesia, literatura poporană, bibliografia”, modificat în 1876 ca „Revista mensuală pentru istorie, lingvistică şi psicologie poporană”. A fost moştenitoarea revistei „Traian”. Publicaţia a abandonat treptat profilul politic respectiv, devenind una dintre cele mai prestigioase reviste literare şi ştiinţifice ale epocii. I-a avut drept colaboratori pe G. Sion, I. Vulcan, A. Densuşianu, M. Gaster, Alexandru D. Xenopol, A. Odobescu.
În ziua de 2 martie 1968 a decedat Grigore Nandriş, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Londra și Oxford. Grigore Nandriș s-a născut la 17 ianuarie 1968 în satul Mahala de lângă Cernăuţi În 1925 lucrează ca profesor la Școala Normală, iar un an mai târziu este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă a Universităţii din Cernăuţi, post pe care se va titulariza în 1929. De aici se va transfera ulterior la București. Tot în 1929 este ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, funcție pe care o va deține până în 1942. În această perioadă este și președintele asociației Przyjaciele Polski. Datorită prestigiului științific căpătat, Grigore Nandriș devine membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varşovia. Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială, pentru a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963. A fost de asemenea membru al Societății Academice Române, fondată de Octavian Bârlea, pentru intelectualii români aflați în exil.
La data de pe 2 martie 1989, brașoveanul Liviu Babeş şi-a dat foc pe pârtia Bradul din Poiana Braşov, în semn de protest faţă de regimul totalitar comunist existent în România la acea dată. Trebuie amintit că în acel an 1989, Liviu Babeş avea 47 de ani și lucra pe post de maistru electrician la Trustul de Prefabricate Braşov, fiind în același timp un pasionat pictor şi sculptor amator. Modul în care şi-a plănuit manifestul i-a uimit pe toți apropiații lui deoarece la acea dată de 2 martie 1989, Liviu Babeş a plecat să schieze în Poiana Brașov, iar după ce a coborât pentru ultimă oară pe pârtie şi-a dat foc în semn de protest, după cum am mai spus, față de atitudinea regimului totalitar comunist existent în România. Cumplitul eveniment a fost făcut public în presa străină datorită a doi turiști scoţieni, care se aflau în acel moment pe pârtie şi care au relatat întâmplarea unei agenții de știri, aceasta fiind preluată mai departe de marile publicații internaționale. În schimb, în ţară, românii nu au aflat nimic oficial, ci doar cei care ascultau „Europa Liberă» au aflat de sinuciderea lui Liviu Babeş, prin vocea redactorului acestui post de radio, Neculai Constantin Munteanu. Trebuie amintit că gestul lui Liviu Babeș a venit la doi ani de la înăbușirea revoltei muncitorilor din 1987, când la Brașov au fost torturați de către Miliție și Securitate, sute de oameni, iar cel care a fost numit de atunci „torța vie a Revoluției române», și-a dat viața pentru ca toți românii să poată trăi liberi. În acea zi de 2 martie 1989, Liviu Babeș a recurs la cel mai dramatic gest, după ce înainte de a muri scrisese pe o bucată galbenă de carton, un text cutremurător: „Stop murder! Auschwitz = Brașov» («Opriți crimele! Auschwitz = Braşov»). După autoincendierea ce a avut loc pe pârtia Bradul în jurul orei 14, singurul din familie care l-a mai văzut a fost fratele său, cel care i-a stat alături timp de aproape o oră, la Spitalul județean, unde muribundul a agonizat în urma arsurilor grave și unde a și murit. Imediat cazul Babeș a fost preluat de Securitate, care a recomandat familiei să țină închis sicriul până la înmormântare și să nu spună nimănui cauza morții lui Liviu Babeș. Cu toate acestea, la 5 martie 1989, în zi de duminică, la Cimitirul Municipal, sute de oameni l-au condus pe ultimul drum pe Liviu Babeș, iar preotul de la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril a oficiat două slujbe, acasă şi la cimitir, deși martirul Babeş îşi luase singur viaţa pentru a protesta împotriva acelui regim politic totalitar.
Evenimente istorice din ziua de 2 martie:
1836: Statul Texas și-a declarat independența față de Mexic, sub denumirea de Republica Texas.
1917: În urma revoluției ruse din februarie, țarul Nicolae al II-lea al Rusiei abdică în favoarea fratelui său Mihail. După un an și ceva, întreaga familie imperială urma să fie asasinată de bolșevici fără să fie cercetată, judecată sau condamnată, ci doar prin hotărârea discreționară a liderilor bolșevici.
1938: Stalin iniţiază procesul blocului de dreapta şi troţkiştii. I-au căzut victimă nu numai Troțki și fruntași indezirabili, ci orice persoană care se arăta incomodă pentru puterea de la Moscova. Istoricii apreciază că, în lupta pentru putere, au căzut milioane de victime colaterale.
1992: Începutul războiului din Transnistria, între forțele Republicii Moldova și trupele rusești staționate în zonă. Chiar și azi, după mai bine de trei decenii, situația este confuză, iar un așa zis Stat Nistrean ființează nerecunoscut de comunitatea internațională (cu excepția Rusiei și sateliților ei).
1992: Republica Moldova a devenit membră a Organizației Națiunilor Unite. Odată cu adoptarea de către Adunarea Generală ONU a Rezoluției A/RES/46/223. Imediat după aderarea Republicii Moldova la ONU, mai multe agenții, fonduri și programe și-au deschis oficii în țară, cu acordul Guvernului, în scopul susținerii activităților de promovare a democrației, bunei guvernări, prosperității, drepturilor omului și consolidarea unui stat de drept modern și european.
(V.K.)
Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com