La 23 ianuarie anul 1465 domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, cucerește cetatea Chilia, apărată de o garnizoană maghiară. Oastea moldavă începe cel de-al doilea asediu al acestui important punct strategic. La miezul nopții moldovenii pătrund în oraș printr-o poartă deschisă de târgoveți, în urma unei înțelegeri secrete cu locuitorii cetății. Ştefan Vodă cucereşte cetatea Chilia la 24 ianuarie 1465, după un bombardament intens al artileriei moldoveneşti. La conducerea cetăţii a fost numit pârcălabul Isaia, cumnatul domnitorului. Asediul şi cucerirea cetăţii Chilia sunt descrise în letopiseţul lui Grigore Ureche. Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare a reconstruit cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (cetatea Chilia Nouă). La lucrări au participat 800 de zidari și 17.000 de ajutoare. Primul asediu al cetăţii Chilia a fost întreprins de Ştefan cel Mare în iunie 1462. După eșecul acestui asediu, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană, care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveană a intrat să jefuiască în Țara Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș.
La 23 ianuarie 1512 a început domnia lui Neagoe Basarab în Ţara Românească, care a durat până la sfârşitul vieţii sale, la 15 septembrie 1521. Neagoe Basarab este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517), în jurul căreia s-a născut legenda Meşterului Manole. Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină. Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română. S-a constatat că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic, ţarul Rusiei. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document să constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Neagoe Basarab), precum și numele fiicelor voievodului: Stana, Roxana și Anghelina.
La 23 ianuarie 1834 s-a născut Alexandru Odobescu, prozator, arheolog, om politic şi istoric roman. În 1850 merge la studii în Franța, la College de France din Paris, unde îi are ca profesori, printre alții, pe cunoscuții istorici Jules Michelet și pe Edgar Quinet, susținători ai cauzei naționale a românilor din Principatele Dunărene. În timpul studiilor de la Paris a aderat la Societatea Studenților Români. Împreună cu alți studenți români de la Paris, la 14 februarie 1851 înființează Junimea Românească, societate politică și culturală a studenților români din Franța. Odobescu se află în preajma revoluționarilor români exilați (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru).
A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene („Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor”, 1861; „Răsunete ale Pindului în Carpați”). A scris operele istorice „Mihnea-Vodă cel rău”, „Doamna Chiajna”; tratatul de arheologie „Istoria arheologiei”; volumul de eseuri „Pseudokynegeticos”. A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea. Alexandru Odobescu a decedat la 10 noiembrie 1895.
La 23 ianuarie 1953, în satul Step-Soci, raionul Orhei, s-a născut Liviu Știrbu, compozitor din Republica Moldova. Dragostea pentru muzică a deprins-o de mic copil, tatăl său fiind profesor de muzică, era un împătimit adevărat, ceea i s-a transmis şi lui Liviu. După absolvirea şcolii muzicale, nu a stat prea mult pe gânduri, a mers la Colegiul Muzical „Şt. Neaga” de la Chișinău, clasa vioară, pe care-l absolveşte în anul 1972. Pe parcursul anilor 1975-1976 a fost chitarist în formația „Contemporanul”, din 1976 până în anul 1979 – chitarist al formației „Orizont”, iar în anii 1982-1987 a fost membru al ansamblului „Plai”. A combinat activitatea scenică în ansamblul „Plai” cu studiile la Institutul de Arte, unde a făcut Facultatea ̶ Dirijor de Orchestră populara (1987). Din anul 1990 este Director muzical, compozitor și chitarist al Centrului de Cultură și Artă „Ginta latină”, paralel studiază la Conservatorul de Stat, la Facultatea de Compoziţie (1992), ca apoi să-şi desăvârșească măiestria, făcându-și studiile postuniversitare la Academia de Muzică de la Bucureşti (1992-1994).
A compus muzică pentru spectacole dramatice pentru copii, muzică pentru filme, circa 200 de piese instrumentale şi cântece. Talentul său de compozitor de muzică academică şi de estradă a fost înalt apreciat de către spectatori, dar şi de către juriul concursurilor la care a participat, obținând premii prestigioase. În toamna anului 2011 Liviu Ştirbu împreună cu producătorul Andrei Lozovan şi membrii familiei Dolgan realizează necesitatea renaşterii formaţiei „Noroc”.
La 23 februarie 2018 a încetat din viață Aspazia Oțel-Petrescu, memorialistă, mărturisitoare creștină din temnițele comuniste, în care a pătimit 14 ani. S-a născut pe 9 decembrie 1923 în comuna Cotul Ostriței de lângă Cernăuți. Clasele primare le-a urmat în comuna Ghizdița comuna Fântânița, iar prima parte a studiilor liceale le-a făcut la Liceul din Bălți, de unde a fost retrasă după un trimestru pe caz de boală. Și-a a continuat studiile la Liceul Ortodox de Fete „Elena Doamna” din Cernăuți. Ca urmare a înfrângerilor suferite de Armata Română în cel de Al Doilea Război Mondial și a retragerii acesteia din Bucovina de Nord, la 18 martie 1944, cursurile Liceului „Elena Doamna” din Cernăuți au fost întrerupte înainte ca elevii din anul terminal să-și poată susține examenul de absolvire. Aspazia Oțel și-a susținut bacalaureatul în vara anului 1944, la Orăștie, sub bombardamente. În anul 1944 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Univerisității Babeș-Bolyai din Cluj. În timpul facultății, a ținut o conferință în cadrul Frăției Ortodoxe Române Studențești, cu lucrarea „Iisus în poezia română”. A fost una dintre elevele preferate ale poetului Lucian Blaga. Acesta a văzut potențialul ei și a încurajat-o să-și cultive talentul literar.
Între anii 1946-1948 s-a angajat ca dactilografă la Centrul de Studii Transilvane condus de Silviu Dragomir. A participat la manifestațiile studențești din 9 și 10 mai 1946, urmate de greva din căminul Avram Iancu. A fost arestată în plină sesiune de examene la 9 iulie 1948 și i s-a refuzat dreptul de a absolvi facultatea și de a susține examenul de stat. În 1958 s-a stabilit cu mama ei în orașul Roman, tatăl fiind decedat. În 1964 s-a căsătorit cu Ilie Alexandru Petrescu, căruia îi murise soția. După decembrie 1989 a participat la comemorările mărturisitorilor din închisorile comuniste și a ținut ocazional cuvântări care au întărit credința multor tineri. În 2007 a primit Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” pentru creație literară – proză scurtă, în cadrul Festivalului Internațional Lucian Blaga, Lancrăm-Sebeș-Deva.
Evenimente istorice din ziua de 23 ianuarie:
1482: La Bologna (Italia), a fost tipărită pentru prima dată Tora, cartea sfântă a evreilor.
1821: Tudor Vladimirescu s-a adresat printr-o proclamație locuitorilor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii. Acesta a fost momentul declanșării revoluției conduse de Tudor Vladimirescu.
1828: S-a deschis la Iași Școala primară de la Trei Ierarhi. Gheorghe Asachi a fost cel care, la 23 ianuarie 1828, a pus piatra de temelie la înființarea Școlii Primare de la Trei Ierarhi. Scopul școlii era să promoveze cunoașterea de carte a copiilor din diferite categorii sociale și să pregătească buni funcționari, care să fie angajați, după absolvire, în aparatul administrativ. Prima școală primară a avut două clase: prima, „clasul elementar” și cea de-a doua, „clasul normal”.
1878: Armistițiul din războiul ruso-româno-turc de la 1877-1878. Sfârșitul Războiului de Independență.
1921 – În regiunea Vinnyția, a fost ucis de către un agent cechist Mykola Leontovyci, remarcabil compozitor ucrainean, dirijor de cor și pedagog. Prelucrarea sa a piesei „Șcedryk” („Colind”) este cunoscută în întreaga lume sub numele de colindul de Crăciun „Carol of the Bells”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com