La 29 decembrie 1843 s-a născut Elisabeta de Wied prima regină a României. Elisabeta-Paulina-Otilia-Luisa, Principesă de Wied, a venit pe lume în Neuwied, Germania. Severitatea care a înconjurat-o în copilărie pe Fiica lui Hermann, principe de Wied, nu i-a diminuat blândețea și suavitatea, însă a pregătit-o pentru viața și greutățile cu care ar fi urmat să se confrunte. Până la vârsta de cinci ani, Elisabeta era numită de apropiați „Vâltoarea“ datorită energiei pe care o avea. În 1869 s-a căsătorit cu Karl von Hohenzollern — Carol I al României — și a devenit astfel prima regină a României. Pasionată de artă, sub toate formele ei, Regina Elisabeta a României a fost o mecena a artiștilor români. Este cunoscută pentru scrierile sale sensibile, însoțite de ilustrații minuțioase, toate semnate cu pseudonimul Carmen Sylva. Scriitori celebri, Leconte de Lisle, Guy de Maupassant, Sully Prudhomme, au fost încântați să își vadă operele traduse în germană de Regina României, însă la fel de importante au fost și traducerile din Alecsandri și Eminescu. Chiar dacă nu s-au cunoscut niciodată, renumitul Vincent van Gogh a avut bucuria s-o descopere pe Carmen Sylva prin intermediul scrierilor sale. Internat într-un ospiciu, pictorul a găsit alinare în „Cugetările“ reginei. Într-o scrisoare către fratele său Theo, Van Gogh scria că a citit unul dintre gândurile lui Carmen Sylva așternute pe hârtie, pe care îl consideră „întru totul adevărat“: „Când suferi foarte tare, vezi lumea întreagă la mare distanță, de parcă s-ar afla la capătul unei imense arene, până și vocile par să vină de undeva din depărtare“.
În articolul „Amintiri despre Carmen Sylva“, publicat în 1943, în „Revista Fundațiilor Regale“, George Enescu istorisește că s-a numărat printre cei care au avut parte de bunătatea acestei ființe pe care o vedea ca reîncarnarea Sfintei Elisabeta. I-a fost dăruită colecția în 60 de volume a operei lui Johann Sebastian Bach, precum și partitura autografă a mai multor compoziții pentru orgă de Johann Jakob Froberger. Pentru George Enescu, Carmen Sylva a fost „o prezență supraomenească, o ființă cu nimb, depărtată de oamenii obișnuiți, revărsând numai lumină și bunătate. Pentru sprijinul acordat soldaţilor români în Primul Război Mondial, poporul a numit-o Regina Răniţilor. Cea mai mare durere a reginei Elisabeta a fost pierderea unicului copil la vârsta de 4 ani. Regina Elisabeta murit pe 18 februarie 1916. Regina este înmormântată la Curtea de Argeş, alături de soţul ei, regele Carol. Între mormintele celor doi, la dispoziţia Reginei Maria, au fost depuse osemintele prinţesei Maria, fetiţa pierdută a Elisabetei.
La 29 decembrie 1891 s-a născut Volodymyr Symyrenko, om de ştiinţă ucrainean, directorul primei în Ucraina staţiuni ştiinţifice în domeniul pomiculturii. Volodymyr Symyrenko (1891-1938) provine dintr-o familie de mecenaţi ucraineni, care dispuneau de fabrici de zahăr. În anul 1920, în baza fostului lor conac, Volodymyr Symyrenko a creat Staţiunea de cercetări în domeniul pomiculturii şi o pepinieră de creştere a puieţilor de pomi fructiferi. Deoarece a avut un conflict cu „miciuriniştii”, care erau susţinuţi de regimul totalitar, adevăratul savant Volodymyr Symyrenko a fost de trei ori arestat, iar în noaptea din17 spre 18 septembrie 1938 – executat prin împuşcare. Despre el ne aminteşte cunoscutul soi de mere – „Symyrenka”, care creşte până în prezent şi în livezile bucovinene.
La 29 decembrie 1873 s-a născut Ovid Densuşianu, poet, lingvist, folclorist şi istoric literar, membru al Academiei Române, autor al celei dintâi istorii ştiinţifice a limbii române, „Histoire de la langue roumaine”. A decedat la 9 iunie 1938.
La 29 decembrie 1919, la Cernăuţi s-a născut compozitorul, muzicologul și pianistul român, naturalizat italian, Roman Vlad. Roman Vlad a studiat pianul la Conservatorul din Cernăuţi în perioada interbelică. El a emigrat în Italia şi şi-a continuat studiile la Accademia nazionale di Santa Cecilia din Roma cu Alfredo Casella, unde a obținut diploma în anul 1942. În același an i s-a decernat Premiul „George Enescu” pentru una dintre compozițiile sale. Într-o carte de memorii, pe care a publicat-o când avea 92 de ani, compozitorul îşi aminteşte cum a părăsit Bucovina, când armata română se retrăgea, iar cea rusă avansa: „Dar am găsit un cal şi o căruţă în care mi-am urcat părinţii, sora şi pe bunica maternă şi înainte de a abandona casa din Vaşcăuţi, am intrat şi cu lacrimi am cântat la pianul meu un preludiu de Chopin”. Roman Vlad, împreună cu familia sa a reuşit să se salveze şi să ajungă în Italia, unde a rămas pentru toată viaţa.
Pe parcursul lungii sale cariere, Roman Vlad a primit numeroase recunoașteri oficiale, printre care Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia, Commandeur des Art et des Lettres al Académie des Arts et des Lettres în Franța. A fost Președintele de Onoare al ediției 2001 a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”. A compus coloana sonoră pentru 20 de filme, în 1950 primind premiul Nastro d’Argento pentru partiturile sale cinematografice.
În ultimii ani ai vieţii sale Roman Vlad a fost vizitat de muzicologul şi pianistul cernăuţean, Iosif Elgiser, deţinătorul medaliei de aur UNESCO. El a şi scris în presa din Cernăuţi despre acest vestit bucovinean din Italia. Roman Vlad s-a stins din viaţă în ziua de 21 septembrie 2013, la Roma, în vârstă de 93 de ani.
La 29 decembrie 1937 a murit fizicianul român Constantin Miculescu. Constantin I. Miculescu a venit pe lume în data de 6 septembrie 1863, la Crevenicu, județul Teleorman. A fost fizician şi profesor de fizică, cel care a determinat echivalentul mecanic al caloriei. Constantin Miculescu a absolvit Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti (1882), apoi Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Bucureşti (1882-1885). Şi-a luat licenţa în ştiinţe la Universitatea din Paris (1888), iar doctoratul la aceeaşi universitate în 1891. Revenit în ţară în 1891, a fost numit profesor suplinitor la Universitatea din București, la fosta catedră a profesorului Bacaloglu. Principala sa contribuţie în domeniul fizicii poate fi regăsită chiar în lucrarea sa de doctorat, unde a prezentat o determinare precisă a echivalentului mecanic al caloriei. A fost profesor de fizică moleculară, acustică şi optică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1894-1937), predând fizica moleculară şi la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1895-1937). După ce a determinat cu precizie echivalentul mecanic al caloriei, a construit un dispozitiv special, cu ajutorul căruia, după mai multe experimente, considerate clasice în lucrările de termodinamică, a calculat valoarea J ca fi ind de 4,184 J/cal. Această valoare este foarte apropiată de valoarea utilizată în prezent, 4,1855 J/cal. A determinat indicele de refracţie al unei prisme, cu ajutorul unui microscop (1905-1908), apoi, prin alte experimente, bazate pe o metodă dezvoltată de M.F. Chaulnes, a reuşit să determine diametrul unui fir subţire şi diametrul interior al unui tub capilar. În 1910, printr-o metodă acustică, a determinat coeficientul de elasticitate al corpurilor.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com