Sărbătoarea de Paște nu se încheie odată cu Duminica Învierii. Urmează Săptămâna Luminată – una dintre cele mai importante perioade din calendarul creștin-ortodox, încărcată de semnificații spirituale și obiceiuri păstrate cu sfințenie. De la interdicții religioase până la obiceiuri străvechi legate de vizite, stropirea fetelor sau pomenirea morților, zilele imediat următoare sărbătorii de Paște sunt un adevărat mozaic de credință, tradiție și speranță.
Ziua de luni după Paște, cunoscută în popor sub numele de Lunea Albă sau Lunea Luminată, marchează deschiderea simbolică a porților Raiului. Este considerată o zi sfântă, în care se evită munca, iar preoții săvârșesc slujbe speciale pentru pomenirea celor adormiți. Credincioșii merg la biserică pentru a se ruga și a mulțumi pentru binecuvântările primite. Se spune că cei care respectă această zi și nu lucrează vor avea parte de liniște sufletească și protecție divină tot anul.
Tradiția spune că în Lunea Luminată, finii trebuie să meargă în vizită la nași, aducând daruri precum ouă roșii, pască și colaci. În schimb, nașii îi așteaptă cu mese îmbelșugate și urări de bine. Gestul simbolizează respectul și recunoștința pentru legătura spirituală dintre cele două familii.
Evangheliile ne spun că Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat după Învierea Sa din morţi de patru ori către toţi Apostolii sau unui grup important dintre aceştia. Prima arătare s-a făcut în seara zilei de după Înviere, când Apostolii stăteau zăvorâţi de „frica iudeilor“. Domnul a venit cu Trupul Său ridicat din morţi trecând prin uşile încuiate şi le-a spus Ucenicilor: „Pace Vouă!“ (Ioan 20, 19-31).
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com