La 25 ianuarie 1475 domnul Moldovei, Ştefan cel Mare (anii domniei 1457-1504), a trimis o scrisoare circulară principilor din Europa, anunțându-le victoria pe care a repurtat-o asupra turcilor în Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt, la 10 ianuarie 1475. Bătălia de la Vaslui s-a dat între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății.
La 25 ianuarie 1673 învăţatul moldovean, Nicolae Milescu-Spătarul, a alcătuit, în limba slavonă, „Cartea profeţilor”, operă dedicată scopurilor politice. Nicolae Milescu sau Neculai Milescu-Spătarul (1636-1708) a fost cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei. Nicolae Milescu a fost fiul lui Gavril sulgerul, un mic boier din satul Milești, din ținutul Vasluiului, care era posibil de origine aromână. Este de menționat că Nicolae nu a semnat niciodată Milescu, ci numai Nicolaus Spatharius sau Nikolai Spafarii. Numele de „Milescu” i-a fost atribuit de Ion Neculce, după numele satului Mileşti, câștigat mai târziu de urmașii săi colaterali, și a fost preluat ulterior și de alții. Nicolae Milescu a fost cunoscut și sub numele de Spatarul Milescu-Cârnu. Denumirea de „Spătarul” provine de la faptul că o perioadă a deținut funcția de mare spătar la curtea domnului Gheorghe Ghica din Ţara Românească (1659-1660). Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domn pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor. Nicolae Milescu-Spătarul a studiat la Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol. După ce se întoarce la Iaşi, este numit „grămătic” , adică secretar al domnului Moldovei Gheorghe Ştefan. Între anii 1660-1664 a fost reprezentantul țării (capuchehaie) în Imperiul Otoman, numit de domnitorul Țării Românești Grigore Ghica, și apoi trimis ca sol la Berlin şi Stockholm, iar ulterior diplomat pe lângă Ludovic al XIV-lea.
La 25 ianuarie 2017, în Paris, a decedat Nicolae Lupan, jurnalist basarabean, militant activ pentru eliberarea teritoriilor românești de sub ocupația sovietică. n. Cepeleuți,
Născut la 16 martie 1921, în Cepeleuți, Regatul României (azi în Republica Moldova), Nicolae Lupan a luptat de partea Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial. Ulterior, în RSS Moldovenească, ajuns editor-șef la postul TeleRadio Moldova, în anul 1958. A fost concediat în anul 1970, deoarece a fost membru al Frontului Național Patriotic, fiind acuzat de acțiuni pro-românești. În 1974 a emigrat împreună cu familia sa în Belgia. A fost unul dintre liderii marcanți ai exilului românesc, conducând asociații de români basarabeni și nord-bucovineni. A lucrat timp de 12 ani la Radio Europa Liberă, prezentând știri pentru „regiunea dintre Prut și Nistru”. Timp de 20 de ani a scris rubrică „Ziarul Românesc” al ziarului canadian Hamilton. Lupan a fost președintele Asociației Pro-Basarabia și Bucovina (asociație fondată în 1950 de Nicolae Dianu și reactivată de Lupan în 1975).
În ziua de 25 ianuarie 1944, în localitatea Perşinari, judeţul Dâmboviţa, s-a născut Ion Dolănescu, cântăreţ român de muzică populară. Ion Dolănescu a înregistrat, de-a lungul carierei sale, nu mai puțin de 50 de albume. A fost un interpret cu o discografie semnificativă, cu numeroase înregistrări la radio şi televiziune și cu o bogată activitate concertistică. Multe melodii le-a interpretat în duet cu Ionuț Dolănescu și cu Maria Ciobanu.
La începutul anului 2006 Ion Dolănescu s-a declarat dezamăgit de cele lumești și a spus că va renunța la aproape toate lucrurile efemere pentru a-și închina viața lui Dumnezeu. A încetat din viață la 19 martie 2009, în urma unei afecțiuni cardiace. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Pentru activitatea sa, Ion Dolănescu a fost numit, post mortem, cetățean de onoare al comunei sale natale, Perșinari, iar Căminul Cultural din localitate îi poartă numele.
La 25 ianuarie 1953 s-a născut Nicolae Botgros, violinist și dirijor moldovean. Născut în 1953, în satul Badicu-Vechi, raionul Cahul, Nicolae Botgros a crescut într-o familie de lăutari, locul unde muzica era parte din viața de zi cu zi. A fost fascinat la început de tobă, instrument care „m-a chinuit sau mai bine zis ne-am chinuit reciproc vreo câțiva ani buni”, după cum mărturisea maestrul. A descoperit ulterior vioara, care avea să devină simbolul carierei sale. Primii săi pași în lumea artistică au fost marcați de activitatea în orchestra „Ciocârlia” de la Edineț, unde a debutat ca dirijor, și de participarea sa ca violonist în orchestra „Mugurel” a Filarmonicii din Moldova. În 1978, Nicolae Botgros a preluat conducerea orchestrei „Lăutarii”, fondată în 1970 de Nicolae Sulac. Sub îndrumarea sa, a devenit una dintre cele mai apreciate orchestre de muzică populară din spațiul românesc. Nicolae Botgros ştie a mânui bagheta de dirijor a orchestrei odată cu arcuşul viorii, demonstrând măiestrie şi talent în tot ceea ce face. El a știut să facă din talentul de a cânta la vioară o adevărată artă, iar cei care îl ascultă o fac cu ochii flămânzi ca cei ai unui copil însetat de cunoștințe.
Evenimente istorice din ziua de 25 ianuarie:
1858: Pentru prima dată a fost interpretat marșul nupțial de Felix Mendelssohn.
1859: Printr-o notă diplomatică adresată Puterilor Garante, Alexandru Ioan Cuza a prezentat dubla sa alegere drept Domn în Moldova și în Țara Românească, expresie a voinței politice românești pentru înfăptuirea unirii complete a Principatelor Române.
1919: Președintele SUA, Woodrow Wilson (1913-1921), propune la Conferința de pace de la Paris crearea Ligii Națiunilor.
1924: Au început primele Jocuri Olimpice de Iarnă în Franța, la Chamonix.
1960: Premiera piesei Rinocerii de Eugène Ionesco a avut loc la Teatrul Odéon din Paris, în regia lui Jean-Louis Barrault. Reflectând experiența personală a autorului legată de fascism, Rinocerii înfățișează lupta unui om de a-și menține identitatea și integritatea într-o lume în care toți ceilalți s-au supus forței brute. Mulți o consideră ca fiind cea mai bună piesă a lui Eugen Ionescu.
2015: A decedat Demis Roussos, cântăreţ grec, cunoscut pe plan internațional. Roussos a atins pentru prima dată succesul ca membru (vocalist și basist) al formației „Aphrodite’s Child”, iar la începutul anilor 70 au lansat albumul conceptual 666.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com