La 24 februarie 1340, la un secol după pustiitoarea invazie tătară, dar cu câteva decenii înainte de descălecarea lui Dragoș, apare prima mențiune documentară a orașului Târgu Siret (sau doar Siret), confirmată de istorie. Într-o scrisoare către papă, niște călugări dominicani amintesc de localitatea Siret, în 1340, cu precizarea că aici este capitala unui mic ducat, numit Valachia. Interesantă precizare, dar mai ales interesante informații, căci, citind aceste cuvinte lapidare, ne vine astăzi să tragem câteva concluzii revelatoare, cu privire la înaintașii noștri din spațiul moldo-valah. Avem dovada că, înainte de constituirea Moldovei ca principat, deci înainte de Dragoș Vodă și de Bogdan Mușatinul, valea Siretului nu era „o zonă pustie”, ci una locuită. Formația statală primitivă a lui Dragoș nu însemna numai ceata de vânători cu care venise el din Maramureș, ci, de bună seamă, înseamnă și locuitorii sedentari ai zonei. Mai mult decât atâta, locuitorii din zonă erau chiar constituiți într-o formă statală organizată, de vreme ce dominicanii descoperiseră aici „un mic ducat”. Iar, dacă exista un mic ducat, înseamnă că exista și un mic duce, nu-i așa? Cine? Nici istoria nu spune nimic, dar nici legenda. Nu e nici menirea noastră să intrăm în zona istoricilor, dar, pe măsură ce manuscrisele din Biblioteca Vaticanului vor deveni tot mai accesibile și desecretizate, parcă îmi vine să cred va umple cineva cu slove acele prime pagini din istoria românilor, aflate încă albe. Referirea la „un mic ducat numit Valahia” devine nespus de prețioasă, dacă ne gândim cât de departe ne trimite în timp ideea de unitate a poporului român, mult mai veche decât actuala idee despre unire. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova. N-ar fi greșit să spunem că localitatea Siret este primul centru urban medieval din Moldova.
La 24 februarie 1929 s-a născut actriţa română de teatru şi film Marga Barbu. Marga Barbu s-a mutat împreună cu familia în București după împlinirea vârstei de 14 ani. Prima ei mare dragoste a fost dansul și ar fi făcut orice ca să-și urmeze mama, balerină la Viena. A fost angajata Operei Române, dar la vizita medicală s-a descoperit că are o afecțiune cardiacă, fapt care a făcut-o să renunțe la ideea unei cariere de dans. Urmând diferite cursuri de actorie, dans și filozofie, alege în final actoria. A absolvit Institutul de teatru din Bucureşti în 1950. A debutat în cinematografie în 1953 ( „Nepoţii gornistului”), fiind cunoscută, în special, pentru rolurile Anița din seria „Haiducilor” și Agatha Slătineanu din seria „Mărgelatu”, dar și pentru rolul de compoziție din „Domnișoara Aurica”, pentru care a fost distinsă cu Premiul ACIN. Ultimul film în care a apărut a fost „Lacrima cerului” (1989). Marga Barbu a reprezentat cinematografia românească la numeroase festivaluri și evenimente internaționale. În afara carierei impresionante pe care a avut-o în cinematografie, Marga Barbu a fost și o mare actriță de teatru. Din 1952 și până la pensionarea sa în 1993, Marga Barbu a fost actriță la Teatrul Nottara (fostul Teatru al Armatei), unde iubitorii teatrului au putut s-o admire în roluri memorabile. Rolul său preferat din teatru a fost cel al Cleopatrei din piesa „Antoniu și Cleopatra” de William Shakespeare. A decedat în 2009.
La 24 februarie 1940, în Răduleni, Soroca, Basarabia, s-a născut Virgil Bulat, poet, eseist și traducător. Student la Politehnica din Timișoara, a fost arestat în ianuarie 1958, datorită activității de contestare a regimului și condamnat la optsprezece ani de muncă silnică. Detenția a fost efectuată la Gherla, Jilava, Stoenești etc., perioadă în care s-a apropiat de mai mulți oameni de cultură care împărtășeau aceeași soartă, mai ales de Nicolae Steinhardt. A fost eliberat în 1964, odată cu ceilalți deținuți politici din țară. În același an s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în 1969. A fost cercetător la Institutul de Filosofie și Psihologie din Cluj al Academiei Române, redactor apoi redactor-șef, director la Editura Dacia. În 1964 a scris primele articole critice în revista Tribuna, colaborând apoi la Steaua, Limba română, Limbă și literatură și Familia, iar după 1989 la Literatură și artă (Chișinău), Haiku (București), Libertatea (Novi Sad), Aurora (Oradea) etc. A debutat editorial ca traducător al romanelor Zeilor le e sete și Revolta îngerilor de Anatole France (1978). Primul volum de poezii originale, Nocturnalia, i-a apărut în 1985. A îngrijit ediții din Liviu Rebreanu și Nicolae Steinhardt. A primit Premiul revistei Poesis (1991), Premiul Uniunii Scriitorilor din Chișinău (1992) pentru un studiu critic privind opera lui Lucian Blaga, Premiul Orion, decernat de Centrul Cultural „Ionel Perlea” (1995), pentru „cel mai frumos poem Tanka”. A decedat la 20 octombrie 2010, Cluj-Napoca.
La 24 februarie anul 1997 s-a stins din viaţă violonistul român de reputaţie mondială Ion Voicu. Celebrul violonist român Ion Voicu (1923- 1997) a fost elev al marelui George Enescu. Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din București timp de zece ani, în perioada 1972-1982. A contribuit la crearea Orchestrei de Cameră, în 1969, cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale.
La 24 februarie 2007, la Chișinău a decedat Gheorghe Vodă, regizor, scenarist, poet. S-a născut la 24 decembrie 1934 în comuna Văleni, raionul Vulcăneşti, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” şi Cursurile Superioare de Regizori de la Moscova în anul 1965. Activitatea de creaţie şi-a început-o în calitate de ziarist şi poet. Colaborează şi cu studioul „Moldova-film”, începând din anul 1962 — semnează scenariul unui film documentar de scurt metraj „Familia noastră”. Ca regizor de filme artistice a debutat la „Moldova-film” cu pelicula „Se caută un paznic” (1967). A realizat în anii, ce-au urmat încă câteva filme de ficţiune de lung metraj: „Singur în faţa dragostei”, „Vara ostaşului Dedov”, filmul-concert televizat „Izvorul şi cântecul” şi documentarele „Nunta”, „De-ale toamnei”, „Maria” etc., după scenariile proprii.
A primit mai multe premii pentru filmele realizate: Pentru regia filmului documentar „De-ale toamnei” — Marele Premiu, nominalizarea — Film documentar la Festivalul Regional de Filme, Chișinău, 1967, ediţia a VII-a; Premiul special al juriului pentru cea mai bună comedie şi Premiul special al juriului pentru cea mai bună ecranizare a unui film artistic la Festivalul Regional de Filme de la Riga (1968, ediţia a VIII-a) pentru filmul „Se caută un paznic”. Gheorghe Vodă a lucrat o perioadă îndelungată în calitate de consultant literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Evenimente istorice din ziua de 24 februarie:
305: Împăratul roman Galeriuc publică edictul prin care reîncepe persecuția creștinilor în Imperiul Roman de Răsărit.
1582: Papa Grigore al XIII-lea a semnat bula „Inter gravissimas”, introducând calendarul gregorian, care a reformat calendarul iulian.
1815: Moare inventatorul american Robert Fulton, cel care a realizat primele mașini cu abur pentru a fi folosite de marina civilă sau militară.
1856: S-a înființat, în cadrul Universității din Iași, Facultatea de Drept.
1942: În plin război, are loc inaugurarea oficială a postului de radio american Vocea Americii.
2022: Federația Rusă a început o invazie la scară largă asupra Ucrainei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com