Cadrele didactice sunt păstrătorii sufletului nemuritor al unei nații pe care îl veghează și se îngrijesc să-l dea în primire generațiilor viitoare cât mai curat și sănătos. Ca niște harnice albinuțe scotocesc prin culoarele întortocheate și adesea ascunse ale istoriei căutând grădinile cu flori de unde să adune polenul dulce și îmbietor al spiritualității poporului din care fac parte pe care să-l depoziteze în fagurii stivuiți cu grijă în stupul construit cu atâta trudă al culturii și limbii române. Și tot ele se îngrijesc să-l strecoare picătură cu picătură copiilor de la o vârstă fragedă până ajung adolescență, ca pe o adevărată împărtășanie.
Nimic nu se compară și nu este mai frumos în lume ca atunci când sufletul se adapă de la izvoarele sacre ale spiritualității etnice căreia îi aparține, nicicum nu sună mai frumos și mai bogat în expresivitate versurile lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Octavian Goga și a altor poeți ai neamului românesc ca în limba moștenită de la străbuni, cea mai frumoasă podoabă a sufletului popular, care a adunat în desagile ei primitoare tot ce a fost valoros în istoria sa milenară. Multe dintre ele s-ar pierde și nu ar fi cunoscute dacă nu ar exista învățătorii și profesorii noștri care, împreună cu istoricii și alți oameni de cultură nu doar că le completează adăugând noi comori, dar le și păzesc de furii care cu ochi lacomi urmăresc să pună mâna pe ele, nu pentru a le folosi, ci pentru a le arunca în foc, unii dorindu-și ca odată cu ele să dispară nația română. De aceea cadrele didactice au un rol fundamental în păstrarea culturii și limbii române, atât ca păzitori ale acestor valori fundamentale care dau dimensiunile unei națiuni cât mai ales ca distribuitori către generațiile care vin, care la rândul lor au datoria sfântă să le păzească și să le lase ca pe cea mai prețioasă moștenire copiilor și nepoților lor.
În 26 aprilie 2026 , împreună cu profesorul Ioan Ițco din Câmpulung Moldovenesc și pictorul Rau Bercea din Gura Humorului, la invitația doamnei Lilia Govornean, președinta Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina (ACDERU) și a doamnei Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, am luat parte la un eveniment grandios, festivalul cultural artistic „Din neam în neam, trecând prin anotimpuri”, o adevărată sărbătoare a spiritualității românești transpusă în sunete muzicale de o neasemuită sonoritate și ritmuri de dans realizate cu măiestrie atât de copii cât și de vârstnici, sub îndrumarea cadrelor didactice de la școlile românești din nordul Bucovinei.
Festivalul a avut loc în Palatul Academic, una dintre cele mai fastuoase locații din Cernăuți, cu semnificații simbolice deosebite cu privire la mesajele trimise și organizatorii evenimentului.
Adevărată odă de costumații încărcate într-un divertisment de culori vii, scăldate în lumini și notele vibrante ale sunetelor unei muzici de vis care îți răscoleau sufletul cu vocile de aur și dansul maiestos care le acompania ale artiștilor care prin acest spectacol ne-au oferit un smoc făcut din cele mai frumoase obiceiuri și tradiții populare din Bucovina. prin cele patru anotimpuri conduși de artiștii care ne-au încântat pe scenă, trăiam aievea viața satului bucovinean din vremea bunicilor și strămoșilor noștri, cu îndeletnicirile lor de zi cu zi, aratul, cositul și culesul roadelor, pe care le împleteau cu cântece și hore de sărbători sau depănând balade și legende vechi la lumina palidă a lămpii.
Pornind la drum cu primăvara, trenul încărcat cu scenete pline de învățături, cântece și dansuri la fel de bogate în povețe, ne-a plimbat vreme de câteva ceasuri prin toate cele patru anotimpuri ale anului, cu îndeletnicirile din fiecare din ele, făcând câte un scurt popas la casele primitoare ale gospodarilor bucovineni unde sătenii se adunau vara la clacă, să ajute tinerii să-și ridice casă, iar iarna femeile se strângeau la șezători unde torceau lâna sau împleteau pulovere, altele țeseau covoare, iar seara se bucurau din merindele aduse în timp ce cântau și depănau povești. Dacă primăvara sătenii arau și însămânțau ogoarele, toamna adunau roadele în pod sau în depozite, îndeletnici surprinse prin muzică și dans, la fel ca colindele și alte obiceiuri la sărbătorile de iarnă în Bucovina. Nu au lipsit prezentarea ștergarului și a costumelor bucovinene cu modele și decorațiuni specifice portului popular din regiune, având o bogată simbolistică și o frumusețe aparte.
O trupă de bărbați de diferite vârste, condusă de directorul liceului din localitatea Ciudei în vârstă de 79 ani, dar la fel de plin de energie ca un tânăr, înarmați cu coase și îmbrăcați în costume tradiționale bucovinene, pe sunetele unei melodii de vis, au interpretat cositul fânului la munte în vreme ce mai multe jupânițe, într-un decor al fel de impresionant, înarmate cu secere și voie bună se îndeletniceau cu secerișul grâului. Odată grâul adunat de pe câmp, gospodarii făceau crupe pentru sarmale sau îl duceau la moară, să facă făină, din care gospodinele plămădeau pâine și cozonaci, îndeletniciri prezentate prin scenete frumos interpretate sau dansuri și cântece din străbuni. Urmăream cu sufletele la gură cu câtă stăruință bunicii noștri prelucrau cânepa după cules, după ce era bine muiată în apă în care uneori sta și două săptămâni, era bătură cu melița melițoiul, iar după ce se pieptăna, fuiorul se punea în furcă și se torcea, din firul obținut fiind împletite obiecte de îmbrăcăminte sau se țeseau la stative ștergare. La fel se pregătea și lâna din care se țeseau covoare sau se împleteau pulovere călduroase și alte haine pentru iarnă. Urmărind artiștii și artistele care interpretau toate aceste îndeletniciri frumoase simțeam savoarea sarmalelor aburinde și a pâinii calde scoase din cuptor, dar și mirosul parfumat al straielor tocmai terminate de împletit și țesut.
La acest grandios eveniment au luat parte reprezentanți ai Consulatului Român din Cernăuți în frunte cu doamna consul general, ai ACDERU, în frunte cu doamna Lilia Govornean, persoane din conducerea administrație militare a Regiunii Cernăuți și peste 300 de cadre didactice de la școli cu predare în limba română din Ucraina.
Festivalul a început cu un minut de reculegere în memoria miilor de tineri din Ucraina căzuți în războiul nemilos de la răsărit urmat de un avertisment din partea organizatorilor de a ne retrage în ordine dacă va interveni alarma, primind recomandări cu privire la locația adăpostului și ieșirile spre care va trebui să se îndrepte atât spectatorii cât și interpreții.
Ascultând indicațiile, peste sală s-a așternut pentru câteva clipe tăcerea, se simțea emoția din ochii îndurerați ai participanților la festival, unii lăsând să se prelingă lacrimi, poate au pierdut și ei un fiu în luptă, pe care l-au primit închis în patru scânduri după ce l-au crescut cu atâta trudă, ținându-l la piept când era copil, ca tocmai când era pregătit pentru viață să se stingă răpus de gloanțe sau schije ucigașe. În aerul sumbru care plutea în sală vedeam aievea deasupra capetelor noastre un stol de drone care se îndrepta vertiginos spre noi, imagine cu care am trăit o bună bucată de vreme, unii participanți poate până s-a terminat festivalul.
Tocmai de aceea, manifestarea culturală organizată de cadrele didactice de etnie română într-o locație deosebită și o atmosferă de adevărată sărbătoare reprezintă și un răspuns răspicat dat războiului prin care artiștii care au derulat pe scenă au cerut ca dronele să fie înlocuite cu frumoasele îndeletniciri tradiționale ale strămoșilor noștri, cu cântecele și horele atât de frumoase care se făceau la clacă și la șezători, lăsând să triumfe pacea și iubirea între oameni, cum ne-a povățuit Hristos.
Acest magnific festival este și expresia prieteniei româno-ucraineană care s-a manifestat din plin în acest război crud provocat de dușmanul de la răsărit, susținerea de către poporul și statul român a poporului ucrainean greu încercat de ororile războiului, durerea împărtășită pentru numeroasele lui victime, cât și coeziunea etnicilor români din Ucraina care alături de ucraineni și alte comunități etnice au dat numeroase jertfe de sânge, fiind pline cimitirele din nordul Bucovinei de țărână reavănă sub care zac sutele de tineri căzuți în război.
Andrei BREABĂN,
scriitor (Suceava)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com