Pilda despre fericire
Un om s-a dus la Dumnezeu și I-a spus:
— Am auzit că împarți oamenilor fericire.
— Le împart, a răspuns Dumnezeu.
— Atunci dă-mi și mie.
— Îți voi da, doar că de acest dar trebuie să știi să te bucuri și să-l prețuiești.
— Voi ști, L-a asigurat omul pe Dumnezeu și, primind fericirea, a plecat.
Dar, la scurt timp, i s-a părut că alții au o fericire mai mare. Invidia a început să-l chinuiască pe om. Încerca el să trăiască fericit, dar nu-i reușea. Și parcă de toate avea, dar tot nu-i ajungea; parcă era sătul, dar tot mai voia ceva. S-a chinuit așa și s-a tot chinuit, până când, din cauza nemulțumirii, a început să se îmbolnăvească. S-a dus omul din nou la Dumnezeu.
— Doamne, s-a adresat el Celui Preaînalt, de ce unora le dai o fericire mare, iar altora una mică?
— Nu ai dreptate în acuzația ta.
— Mie îmi trebuie mult mai mult decât am, iar mi-ai dat mult mai puțin decât îmi doresc.
— Eu nu ți-am dat pur și simplu o fericire mare, ci una foarte mare, doar că tu nu ai apreciat-o.
— Cum adică mare, s-a indignat omul nemulțumit, dacă eu sunt nefericit?
— Sunt oameni care și în puțin găsesc mult, și sunt unii care și în mult văd doar puțin, a răspuns Dumnezeu.
— Dă-mi atât de mult încât să-mi pot zări fericirea.
— Îți voi da ceea ce meriți.
Nu a înțeles omul cuvintele lui Dumnezeu, iar când a ajuns acasă, a văzut că totul în jur era gol, de parcă nu ar fi fost niciodată nimic acolo.
— Doamne, a strigat omul. Tu nu mi-ai dat, ci mi-ai luat totul!
— Am luat doar ceea ce nu te mulțumea; acum vei începe să-ți construiești o nouă fericire și, poate, o vei vedea, dacă vei reuși să o apreciezi la justa ei valoare.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com