Regele cel bun și săteanul
A fost odată ca niciodată un rege. Un rege bun, care își iubea foarte mult supușii și era blând cu ei. În plus, își dorea tare mult ca viața lor să devină mai bună. Se gândea adesea la ce binefacere le-ar putea face supușilor săi. Însă nu reușea nicicum să se gândească la ceva care să-i facă fericiți pe toți deodată. De aceea, nu făcea nimic bun – se temea că, dacă va face pe cineva fericit, ceilalți se vor supăra pe el și îl vor numi rău. Așa a și murit regele, fără să mai inventeze cum să-i facă pe toți fericiți. După moartea lui, lumea aproape că nu-și mai amintea de el. Ei bine, a trăit un rege bun, dar prin viața lui nu a făcut pe nimeni fericit…
În același regat trăia și un sătean – nu era cerșetor, dar nici bogat, nu era rău, dar nici cu un caracter de înger. Însă el își ajuta întotdeauna vecinii după măsura puterilor sale. Cu ce putea, cu aceea ajuta. Acest țăran a murit în aceeași zi cu regele. Vecinii lui își amintesc de el cu vorbe bune și în ziua de astăzi. S-a dovedit că, de-a lungul vieții sale, el a ajutat foarte mulți oameni. Nu i-a făcut fericiți, dar i-a ajutat.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com