Lecția fluturelui
Într-o zi, în cocon a apărut o mică fisură. Un om, care trecea întâmplător pe acolo, a stat mult timp și a privit cum un fluture încerca să iasă prin această mică fisură…
A trecut mult timp, fluturele părea să-și fi abandonat eforturile, iar fisura rămânea la fel de mică. Se părea că fluturele făcuse tot ce putea și că nu mai avea putere pentru nimic altceva…
Atunci trecătorul a decis să ajute fluturele: a luat un briceag și a tăiat coconul. Fluturele a ieșit imediat. Dar corpul său era slab și firav, iar aripile îi erau transparente și abia se mișcau.
Bărbatul a continuat să privească, crezând că dintr-o clipă în alta aripile fluturelui se vor îndrepta, se vor întări și acesta va zbura. Dar nu s-a întâmplat așa!
Tot restul vieții, fluturele și-a târât pe pământ corpul slab și aripile sale neîndreptate. Nu a mai putut zbura niciodată…
Și totul pentru că bărbatul, dorind să-l ajute, nu a înțeles că efortul de a ieși prin crăpătura îngustă a coconului era necesar fluturelui pentru ca lichidul din corp să treacă în aripi, astfel încât fluturele să poată zbura. Viața obliga fluturele să părăsească cu dificultate acel înveliș, pentru ca el să poată crește și să se dezvolte.
Uneori, tocmai efortul este cel de care avem nevoie în viață. Dacă am putea trăi fără să ne confruntăm cu dificultăți, am fi privați de multe. Nu am putea fi atât de puternici cum suntem acum. Nu am putea zbura niciodată…
Am cerut putere… Iar viața mi-a dat dificultăți pentru a mă face puternic.
Am cerut înțelepciune… Iar viața mi-a dat probleme de rezolvat.
Am cerut bogăție… Iar viața mi-a dat creier și mușchi pentru a putea munci.
Am cerut posibilitatea de a zbura… Iar viața mi-a dat obstacole pentru a le depăși.
Am cerut iubire… Iar viața mi-a dat oameni pe care să-i pot ajuta în problemele lor.
Am cerut bunuri… Iar viața mi-a dat oportunități.
Nu am primit nimic din ceea ce am cerut. Dar am primit tot ceea de ce aveam nevoie.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com