Piatra și sculptorul
Într-un parc renumit și aglomerat se afla o piatră. O piatră simplă, nimic ieșit din comun.
Într-o zi, această piatră a fost văzută de un sculptor. El a înconjurat-o de câteva ori, apoi a plecat îngândurat.
După un timp, sculptorul s-a întors în parc, aducând cu el uneltele sale.
A început să lucreze cu ciocanul și dăltița, bătând și detașând bucăți mai mari sau mai mici. Polițiștii au îngrădit zona, pentru ca nicio schijă să nu lovească accidental trecătorii.
Spre uimire, sculptorul a terminat lucrarea destul de repede și a spus că gardul de protecție poate fi îndepărtat.
Mulți oameni s-au dus să vadă opera sculptorului. Era o sculptură minunată.
Oamenii au început să-l laude pe artist:
– Nu se poate! Ce frumusețe! – spuneau unii.
– Și înainte era doar o piatră! – ziceau alții.
– Normal! Doar este marea operă a unui sculptor talentat! – exclamau alții.
Laudele curgeau din toate părțile.
Iar sculptorul, copleșit, a spus cu modestie:
– Nici vorbă! Nu am făcut nimic deosebit. Această sculptură a fost întotdeauna în acea piatră. Voi chiar nu ați văzut această frumusețe? Eu doar am îndepărtat tot ce era de prisos.
(T.L.)
Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com