Bogatul și săracul
A fost odată ca niciodată un meșteșugar sărac. După ce își termina treaba în atelier, se întâmpla uneori să-l viziteze pe un senior bogat care locuia în apropiere. Meșteșugarul bătea la ușă, intra cu grijă și, ajungând în încăperile luxoase în fața nobilului domn, își scotea pălăria și se închina cu respect.
— Ce dorești de la mine, frate? l-a întrebat într-o zi stăpânul casei. Văd cum vii mereu să mă vizitezi, te închini, iar apoi pleci în tăcere fără nimic. Dacă ai nevoie de ceva, te rog, cere și nu te sfii!
— Vă mulțumesc, luminăția voastră, a răspuns cu respect meșteșugarul. Vin la dumneavoastră ca să-mi liniștesc sufletul și să văd cum trăiește un om bogat. O asemenea experiență ne-o putem permite doar noi, oamenii de rând. Din păcate, dumneavoastră, nobilii seniori, sunteți lipsiți de această binecuvântare și nu aveți unde să vă delectați privirea, deoarece în jurul dumneavoastră locuiesc doar sărmani ca mine.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com