Portretul unei tinere
Odată, un pictor s-a apucat să picteze portretul unei tinere slăbuțe și mai puțin observată, pe care nimeni înainte nu o considerase frumoasă. Și ea însăși se rușina de fragilitatea și delicatețea ei, de talia ei subțirică – și își cobora mereu ochii, fâstâcită…
„Este atât de urâtă, de slabă… și tu te-ai gândit să o pictezi!…”, îi spuneau oamenii pictorului.
Dar pictorul nu-i asculta pe cei care vorbeau așa – și picta. Iar rafinamentul, grația, ovalul delicat al feței și profunzimea ochilor ușor sfioși – au prins deodată viață pe pânză, creând o imagine minunată.
Iar fata privea, abia respirând: „Nu se poate să fiu eu… Ce tablou frumos!…”.
–Eu sunt doar o oglindă! – a răspuns pictorul cu un zâmbet. Eu doar ți-am arătat frumusețea sufletului tău! Acum, trăiește, fără să o mai ascunzi de lume! Tu la suflet te asemeni cu frumusețea zorilor! Și cu delicatețea iubirii tale, luminează tot ce vezi!
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com