Rusia duce un război hibrid împotriva Europei – o declarație făcută zilele trecute de șeful Serviciului de Securitate și Informații al Danemarcei, Finn Borch Andersen, care a cerut statelor europene o cooperare mai strânsă pe fondul intensificării războiului hibrid al Federației Ruse. Așadar, amenințarea hibridă rusească pare să devină tot mai palpabilă și mai apropiată de lumea civilizată, în special de continentul european, și să capete forme și manifestări absolut reale. Și nu mai este vorba doar despre obișnuitele amenințări și șantaje de la Kremlin, ci despre un pericol real de escaladare a situației în Europa. Evident, exact acest efect îl urmărește Putin, al cărui scop final este slăbirea și destabilizarea Europei, urmate, eventual, de o posibilă reîmpărțire teritorială forțată. Europa s-a trezit în epicentrul războiului hibrid condus de Rusia și trebuie să își consolideze urgent capacitatea de apărare. Acest lucru a fost declarat în repetate rânduri și de prim-ministra Danemarcei, Mette Frederiksen, care a subliniat că Europa se află în cea mai dificilă și periculoasă situație de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În ultima vreme, Danemarca se confruntă cu o intensificare a amenințărilor, printre care se numără atât atacurile cibernetice, cât și încălcarea directă a spațiului aerian cu drone. Serviciul Danez de Informații Militare a constatat anterior chiar și utilizarea de către Rusia a avioanelor de vânătoare pentru a proteja „flota din umbră” care transportă petrol rusesc, inclusiv prin Marea Baltică. În noiembrie, grupul de hackeri pro-rus NoName057 a efectuat atacuri DDoS de amploare asupra site-urilor guvernamentale, companiilor de apărare și partidelor politice, acuzându-le de sprijinirea Ucrainei și de „rusofobie”. Din fericire, acest lucru nu a avut consecințe grave asupra securității țării. În această toamnă, Danemarca a avut, de asemenea, probleme din cauza incidentelor majore de încălcare a spațiului aerian al țărilor de către drone, ceea ce a dus la închiderea temporară a mai multor aeroporturi, inclusiv cel din Copenhaga. Dronele au fost observate anterior și deasupra marii baze aeriene Skrydstrup, unde sunt staționate majoritatea avioanelor daneze de vânătoare F-16 și F-35. Experții consideră că dronele necunoscute de deasupra obiectivelor militare și civile din Danemarca sunt o consecință a deciziei Copenhaga de a achiziționa armament cu rază lungă de acțiune, precum și a sprijinului său neclintit pentru Ucraina.
Merită menționat că Danemarca este printre cei mai devotați și hotărâți susținători ai Ucrainei. Acest lucru este demonstrat atât de apelurile constante privind necesitatea unor acțiuni consolidate, cât și de deciziile concrete de a dona artilerie Ucrainei și de a-și crește propriile cheltuieli militare. Demnitarii danezi îi îndeamnă în mod deliberat pe ceilalți aliați să facă același lucru, considerând că este o necesitate primordială pentru o unire urgentă împotriva Moscovei. Copenhaga sprijină consecvent și activ Kievul în contextul agresiunii rusești, oferind asistență militară, politică și financiară. În special, Danemarca este unul dintre liderii în furnizarea de armament modern forțelor de apărare ucrainene. Este evident că această poziție fermă este determinată nu doar de solidaritate, ci și de înțelegerea faptului că securitatea Ucrainei este direct legată de securitatea spațiului european în ansamblu. Așadar, sprijinind Kievul, Danemarca consolidează simultan capacitatea de apărare a întregului flanc estic al NATO, contracarând o posibilă expansiune ulterioară a Federației Ruse.
După cum se știe, Danemarca controlează intrarea strategică vitală în Marea Baltică, prin care trec rute comerciale și militare importante. Ca stat de tranzit, ea joacă un rol notabil în asigurarea logisticii și comunicațiilor în contextul consolidării flancului estic al Alianței. Nu trebuie uitat faptul că în componența regatului intră și autonomia extrem de importantă și excepțională a Groenlandei, al cărei teritoriu are o semnificație geopolitică specială datorită poziției sale între America de Nord și Europa, precum și a apropierii de Arctica, unde interesele marilor puteri mondiale se intersectează din ce în ce mai mult. Această combinație de control asupra Mării Baltice și deținerea teritoriului arctic face din Danemarca un element crucial în sistemul de descurajare a amenințărilor rusești.
În același timp, așa cum vedem, Rusia, în ciuda izolării internaționale și a sancțiunilor, continuă să-și extindă acțiunile ostile împotriva Occidentului, manifestate prin agresiunea hibridă constantă împotriva țărilor europene, războaiele cibernetice, campaniile de dezinformare, interferența în alegeri, încălcarea dreptului internațional și sprijinirea regimurilor autoritare, urmărind să submineze unitatea democrațiilor occidentale și să-și consolideze influența. Politica rusească de expansiune hibridă în Europa are un caracter sistemic și coordonat și utilizează întregul instrumentar disponibil de influență hibridă. De altfel, încă din 2013, Federația Rusă a început să desfășoare exerciții militare de amploare, de câteva ori mai mari decât exercițiile corespunzătoare ale Alianței Nord-Atlantice, care nu în ultimul rând au fost menite să pună sub semnul întrebării obligațiile din cadrul Articolului 5 al Tratatului de la Washington. În ultimii ani, cazurile de așa-numită „testare militară” a sistemului de apărare al NATO s-au înmulțit: forțele armate rusești comit provocări în spațiul aerian și maritim al Europei, iar activitatea militară a Federației Ruse în apropierea granițelor NATO a crescut semnificativ. Și această tendință se observă de mult timp, chiar înainte de începerea invaziei la scară largă în Ucraina. Toate acestea sunt făcute pentru a demonstra disponibilitatea Kremlinului de a folosi forța pentru a-și atinge scopurile politice și de apărare.
Evident, Putin a început o nouă etapă a agresiunii hibride împotriva Europei, pe fondul presiunii sancțiunilor, ca o contrapondere la consolidarea globală și la sprijinul acordat Ucrainei. Prin urmare, amenințarea rusească impune Europei o regândire urgentă și chiar o reînarmare, ținând cont de procesele care au loc acum în centrul Europei, deoarece Kremlinul a început de facto o expansiune teritorială deschisă. Este la fel de evident că Putin nu intenționează să oprească teroarea sa sângeroasă în centrul Europei. Nu se poate avea încredere în Putin, deoarece el este cel care a distrus întreaga arhitectură de securitate internațională existentă, încălcând normele și regulile tratatelor, retrăgându-se din ele și, cel mai important, dezlănțuind un război la scară largă în Ucraina. Autoritățile ruse continuă să demonstreze dezinteresul lor față de orice soluționare pașnică a războiului cu Ucraina, în afară de capitularea totală a guvernului ucrainean și distrugerea statalității ucrainene.
Așadar, Putin consideră în continuare Occidentul ca fiind adversarul său, pe care visează să-l slăbească, să-l dezbine, să-l priveze de unitate și forță. Și aici, agresiunea hibridă rusească este considerată de Kremlin ca fiind elementul cel mai important. Apropiindu-se de a patra aniversare a invaziei la scară largă a Rusiei, Ucraina trece prin cele mai dificile momente din istoria independenței sale. Dar aceasta este, în același timp, o etapă definitorie nu doar pentru ucraineni, ci și pentru întreaga lume civilizată, pentru democrație și libertate în general, deoarece rezultatul războiului din Ucraina va determina peisajul geopolitic al Europei pentru următoarele decenii.
Taras POPOVYCI
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com