Kremlinul continuă să manipuleze și să șantajeze lumea prin acțiunile și declarațiile sale hibride, susținându-le cu acte de terorism și agresiune mortale, cât se poate de reale, în centrul Europei. Atacurile combinate masive asupra Kievului și a altor orașe și regiuni din Ucraina — a căror țintă principală este infrastructura civilă și locuitorii pașnici în aceste zile reci de decembrie — demonstrează încă o dată întreaga tactică, strategie și adevăratele intenții ale Moscovei: intimidarea și forțarea la concesii. Iar acest lucru nu vizează doar Ucraina, ci și aliații și partenerii săi din Occident, pe cei care împărtășesc principiile dezvoltării democratice, ale coexistenței progresive și ale parteneriatului. Ce-i drept, pentru Kremlin astfel de principii sunt de neînțeles sau, poate, a priori inadmisibile.
În același timp, în ciuda propriilor acte de teroare pe care le vede întreaga lume, Kremlinul a început din nou să-și cânte „placa” despre presupusa „lipsă de disponibilitate” a Ucrainei pentru negocierile de pace. Despre acest lucru s-a declarat în repetate rânduri la Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse pe parcursul ultimei săptămâni și în timpul sărbătorilor de Crăciun. Inclusiv șeful instituției ruse, Serghei Lavrov, într-un interviu acordat presei ruse, nu a uitat să acuze din nou țările europene că ar împiedica reglementarea pașnică a războiului din Ucraina și chiar că „se pregătesc de război cu Rusia și nu ascund acest lucru”. Conform declarațiilor sale, tocmai Europa și UE au devenit principala piedică în calea păcii.
Nu am auzit nimic nou aici, totul se încadrează în metodele preferate și logica distorsionată a potentaților ruși: a pune vina de pe capul bolnav pe cel sănătos. Totodată, șeful Ministerului Afacerilor Externe rus a amenințat Europa cu un răspuns „distrugător” la un eventual atac, adăugând în același timp că Rusia, chipurile, nu intenționează să atace pe nimeni. Se pare că am mai auzit așa ceva puțin mai devreme din gura liderului de la Kremlin, așa că acum subalternii săi trebuie, probabil, să ducă mai departe în mase citatele preferate (sau narativele) ale „șefului”.
Esențial este faptul că astfel de declarații ale înalților oficiali ai Federației Ruse apar tocmai în momentul etapelor finale ale procesului de negociere privind viitoarea reglementare a păcii, în care sunt implicate nu doar Ucraina și Federația Rusă, ci și SUA și UE. Este evident că Kremlinul acuză Occidentul de „torpilarea” inițiativelor de pace pentru a se degreva de responsabilitatea pentru tergiversarea și obstacolele din negocieri.
În declarațiile lor, oficialii ruși prezintă coordonat atât UE, cât și SUA ca pe o „grupare” aproape criminală care „face jocurile” Ucrainei și sabotează negocierile. Atenția principală în aceste declarații cade pe acuzarea UE și NATO de încercarea de a prelungi negocierile privind posibila reglementare pașnică a războiului ruso-ucrainean. În același timp, Kremlinul preferă să tacă despre propria poziție și despre crimele de război, precum și despre faptul că negocierile depind, înainte de toate, de securitate și de oferirea unor garanții reale pentru integritatea teritorială a Ucrainei, inclusiv din partea țării agresoare. Este clar că Moscova mută încă o dată responsabilitatea pentru crimele sale și consecințele acestora asupra altora, ascunzând faptul că tocmai agresiunea rusă a fost, este și va fi principalul obstacol nu doar pentru o soluție pașnică, ci și pentru pacea și stabilitatea de pe continentul european în general.
Anterior, Kremlinul declarase deja că nu vede loc pentru Europa la masa negocierilor privind așa-numitul „plan de pace” inițiat de Președintele SUA, Donald Trump, din cauza poziției categorice a UE. Mai mult, s-a ajuns la acuzații conform cărora liderii europeni împiedică reglementarea situației din Ucraina, iar poziția actuală a UE ar „contrazice obiectivele obținerii păcii”. Kremlinul consideră că modificările pe care Ucraina și UE încearcă să le aducă planului Trump îl înrăutățesc și nu contribuie la o pace pe termen lung. Aceste declarații fac parte din războiul informațional al Rusiei, care încearcă să pună responsabilitatea pentru lipsa de progres pe umerii Occidentului și ai Ucrainei, păstrând în același timp aparența disponibilității pentru discuții. Kremlinul continuă și mantra sa preferată despre „dușmanul extern imaginar” pentru a-și uni cetățenii în jurul unei „amenințări” comune, justificând totodată eșecurile economice și militare prin factori externi. Reamintim că aceasta este abordarea clasică a regimurilor autoritare în timpul conflictelor militare pentru a slăbi criticile interne.
Așadar, se pare că în ultimele zile ale anului, partea rusă nu a găsit nimic mai inteligent decât să accelereze campania sa propagandistică de discreditare a autorităților ucrainene și a Occidentului. Scopul principal este intimidarea în continuare a ucrainenilor și a comunității internaționale. Această strategie de „albire” a propriilor crime prin acuzarea altora este folosită constant de ruși. În același timp, declarațiile diplomaților ruși pot fi văzute ca o continuare logică a presiunii moralo-psihologice asupra societății ucrainene și o provocare directă la adresa Occidentului.
Este evident că acest șantaj rusesc va continua. Să ne amintim cum liderii Federației Ruse au recurs de repetate ori la amenințări, inclusiv nucleare, amenințând deschis că vor „lovi” Berlinul sau Londra. Să nu uităm că scopul principal al lui Putin în această confruntare a fost nu doar de a subjuga Ucraina, ci și de a submina puterea NATO, de a scinda unitatea dintre SUA și Europa și de a-și subordona, de fapt, Europa de Est.
Liderii europeni au declarat în repetate rânduri că recunosc Rusia ca fiind cea mai mare amenințare la adresa securității europene și globale. În general, comportamentul Rusiei în Europa a fost întotdeauna distructiv. Aceasta este esența politicii ruse: să-și pună interesele în opoziție cu cele generale, să intimideze, să amenințe cu forța și chiar să pornească războaie deschise, așa cum s-a întâmplat în Ucraina. Cel mai cinic lucru este că Moscova mizează, încă o dată, pe impunitate. Sperăm însă că nu și de data aceasta. Crima trebuie pedepsită, iar agresiunea și teroarea nu pot fi recompensate prin anularea pedepsei; acest lucru este inadmisibil. Este imposibil să ștergi pur și simplu din memorie și din istorie aproape patru ani de bombardamente la scară largă asupra populației civile ucrainene, distrugerea orașelor și a infrastructurii, viețile a milioane de ucraineni. Dreptul internațional interzice clar amnistia pentru crime de război, crime împotriva umanității, tortură și genocid. Prin urmare, criminalul nu trebuie îmbunat, ci pedepsit.
În ciuda dificultăților procesului de negociere, există și tendințe pozitive: liderii europeni subliniază importanța unității între UE și SUA în chestiunea oferirii unor garanții de securitate eficiente pentru Ucraina, care să excludă o nouă agresiune din partea Federației Ruse. În ajunul întâlnirii personale dintre Președintele ucrainean și cel american, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a confirmat sprijinul neclintit al UE pentru Ucraina. Strategia comună pentru anul 2026 prevede o presiune politică și economică complexă asupra Moscovei, inclusiv un sprijin intens pentru Kiev pe calea aderării depline la Uniunea Europeană. Acest lucru oferă speranță și un reper pentru dezvoltarea societății ucrainene, care dă dovadă de curaj și apără valorile și frontierele comune europene.
Taras POPOVYCI,
expert
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com