La 15 ianuarie s-au împlinit 176 de ani de la nașterea poetului nostru național, Mihai Eminescu
O coincidență fericită: la 15 ianuarie 1870, când Eminescu împlinea 20 de ani, Ministerul de Externe al noului stat România s-a adresat către marile puteri europene de a recunoaște oficial denumirea de România. Iar în 2010 s-a luat decizia de a marca la 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului nostru național, și Ziua Culturii Naționale Românești.
În suita de evenimente de omagiere a Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu, un loc aparte le revin celor de la Cernăuți, doar în vechia urbe de pe malul Prutului fiul căminarului Gheorghe Eminovici din Ipotești – Mihai – a învățat câțiva ani la școala primară și la Gimnaziul austriac. Aici l-a avut ca profesor pe remarcabilul luptător pentru spiritualitatea românească, Aron Pumnul, la moartea căruia a scris poezia sa de debut. De la Cernăuți a trimis la revista „Familia” a lui Iosif Vulcan primele sale versuri. Înainte de a le publica, redactorul „Familiei” i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu, nume cu care a intrat în literatura română și în cea universală.
Organizatorii evenimentelor de omagiere a lui Mihai Eminescu la Cernăuți, deseori fac referință la poezia lui „La Bucovina” publicată în revista „Familia”. Scrisă în perioada pe când adolescentul Mihăiță Eminovici se pregătea să părăsească Cernăuțiul, poezia „La Bucovina” este mai mult decât un simplu atașament, unde elevul iubit al lui Aron Pumnul și-a descoperit vocația poetică și și-a dobândit conștiința propriei sale minuni – să cânte în lume. La acea vârstă juvenilă, de 16 ani, viitorul poet a notat: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar”.
Prezența spirituală a lui Eminescu în orașul adolescenței sale este evidentă. Conștientizând faptul că el a ieșit din sânul poporului român și pentru prosperarea acestuia a trăit ca un martir, ne imaginăm acel nor de aur, norul slavei sale, de asupra vechii urbe de pe malul Prutului.
…Ziua de 15 ianuarie 2026 a fost geroasă și posomorâtă ca acea zi de Gerar a anului 1866, când a încetat să bată inima legendarului profesor Aron Pumnul, iar discipolul său scria printre lacrimi „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta…”. Dimineața, în curtea casei lui Aron Pumnul, de pe strada care-i poartă numele, la bustul poetului nepereche,
ridicat la începutul anilor 90 ai secolului trecut, s-au adunat mai mulți intelectuali români împreună cu Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, și cu directoarea Muzeului „Eminescu” din oraș, Elena Tărâțeanu. Lângă statuia, înconjurată de tăcerea albă a zăpezii, au fost rostite cuvinte calde și sincere despre cel care ne-a scos în lume ca neam cu o istorie bogată, eroică și cu o comoară spirituală imensă. A fost exprimată și speranța că, după restaurarea casei lui Aron Pumnul și mutarea în ea a exponatelor despre viața și activitatea lui Mihai Eminescu, păstrate în prezent în fondurile Muzeului Etnografic Regional, drumul încoace va fi bătătorit de turiști din mai multe țări.
Așa, conform tradiției, încep la Cernăuți toate evenimentele de cinstire a Luceafărului poeziei românești, pentru a fi continuate cu depunere de flori la monumentul poetului din centrul orașului, din vecinătatea clădirii fostului Gimnaziu, unde el a învățat. La omagierea lui Mihai Eminescu au participat reprezentanți ai Administrației Militare Regionale Cernăuți, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, și membri ai societăților național-culturale românești din regiune, oaspeți din România și Moldova. La evenimentul eminescian din anul curent au fost prezenți noul șef al Administrației Militare Regionale Cernăuți, Ruslan Osypenko, președintele interimar al Consiliului Regional Cernăuți, Mykola Guitor. Lângă monument Ruslan Osypenko a făcut cunoștință și a purtat discuții cu Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, mulțumind poporului român pentru sprijinul acordat ucrainenilor. Iar diplomatul român a apreciat marcarea aniversării nașterii lui Mihai Eminescu împreună cu autoritățile ucrainene din regiune și oraș.
La Palatul Național al Românilor a avut loc lansări de carte și un recital artistic. Președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, Vasile Bâcu, a accentuat existența a două ziare românești, care, spre bucuria cititorilor, continuă să apară pe suport de hârtie – „Gazeta de Herța” și „Monitor Bucovinean”, prezentând totodată și numărul proaspăt al ziarului „Plai Românesc”, apărut cu susținerea financiară a Administrației Militare Regionale, precum și câteva numere ale revistei „Vatra noastră românească”, aduse la Cernăuți de prietenii noștri din Botoșani, baștina lui Eminescu.
Președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Nicolae Șapcă, a demonstrat cele patru numere din 2025 ale revistei „Septentrion literar”. El și-a lansat cartea „Serafimul cu șapte aripi”, care include sonete și versuri ale autorului, scrise în ultimii ani, și însoțite de desenele realizate de pictorul Radu Bercea din România. Amintind că serafimii au șase aripi, Nicolae Șapcă a explicat semnificația metaforei folosite:
„Mai spre palat stropea un Serafim
Arome de tămâie prin grădină.
Lui, Dumnezeu i-a dat ceva sublim –
Să aibă șapte aripi la-ndemână.
El apăra cu aripa-i divină
Dumnezeiasca limbă – cea Română”.
Scriitoarea Maria Toacă a vorbit despre revista „Glasul Bucovinei” din anul trecut, iar Eleonora Schipor – despre culegerea „Cu și despre oameni de seamă”, coordonată de profesorul Ioan Ițco. Criticul literar Ștefan Hostiuc a venit la solemnitatea din Palatul Național al Românilor cu mai multe cărți de valoare ale autorilor români cernăuțeni, editate în cadrul unui proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Primind câteva cărți de la Ștefan Hostiuc, bunul român din Cernăuți, octogenarul Porfir Ciocălău, mi-a povestit:
–Am îndrăgit creația poetică a lui Mihai Eminescu încă din tinerețe. Făcându-mi serviciul la marină, în Oceanul Artic, la o festivitate am declamat poezia „Floare albastră” de Mihai Eminescu, tradusă în limba rusă. Întregul echipaj m-a aplaudat, iar comandantul mi-a spus: „Și aici l-ai găsit pe al tău”. Eminescu este cel mai îndrăgit poet al românilor. Îmi închipuiam acea floare albastră în acea întindere albă fără nesfârșit și mă cuprindea un mare dor de casă, acolo unde te vrăjesc florile albastre.
Iar tânăra din Boian, Alvina Botă, a declamat poezia eminesciană „Junii corupți”, creație care nu-și pierde actualitatea nici în zilele de astăzi:
„Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat”.
…Au răsunat poezii eminesciene și la festivitățile din Noua Suliță, Hliboca, însoțite cu depuneri de flori la busturile poetului nostru național din aceste două foste centre raionale din regiunea Cernăuți. Iar în centrul regional din Transcarpatia, la Ujgorod a fost dezvelit un alt bust al lui Mihai Eminescu…
Bucovina – loc de vis, loc al iubirii și frumuseții naturale – n-ar fi fermecătoare fără acel nor de aur, nimbul poetului nepereche, apărut spre nemurire din marea de amar și suferință a poporului său.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com