Sărbătorile de iarnă sunt iubite și așteptate de toți – de cei mari și de cei mici. Începând cu sfântul Andrei și terminând cu sărbătoarea celor trei sfinți: Vasile, Grigore și Ioan, este o perioadă deosebită în viața fiecăruia dintre noi. Chiar de trecem prin timpuri deloc ușoare acum, totuși încercăm să ne facem singuri sărbători, fie uneori chiar modeste și simple, alteori cu mai mult fast, dacă e vorba de vreun festival sau ceva de genul acesta.
Un aspect aparte, un farmec deosebit au sărbătorile de iarnă la Liceul din satul Cupca. Nu de ieri, nu de azi, ci de dintotdeauna. În cei peste 40 de ani, pe care i-am dedicat acestei școli (cândva școală medie, apoi CIE, acum liceu), obiceiurile de iarnă, prezentate pe scenă, au fost extraordinare. De-a lungul anilor, s-au schimbat elevii, unii au absolvit, alții au venit, s-au perindat învățătorii și profesorii, dar tradițiile au rămas mereu neschimbate. Desigur, numerele artistice s-au schimbat de-a lungul anilor.
De aceea, atunci când la finele anului, încep ceremoniile mai întâi la instituția preșcolară, pe urmă la clasele primare, cele mijlocii, iar la fine și clasele superioare, tot satul este se pare atât în așteptare, cât și în sărbătoare.
Sala decorată întru-n mod deosebit, bradul, cununile de cetină, globurile, ghirlandele, fulgii argintii, gazetele de perete ce împodobesc culoarele, jucăriile strălucitoare ne întâmpină în aceste zile, făcându-ne să uităm fie chiar și pe un timp scurt, de toate problemele și greutățile vieții.
Costumația e impecabilă, fie că e vorba de rochițe albe la fetițe, strălucite, sau cămășuici cu papioane la băieței, fie că sunt măști sau alte feluri de costumașe de iepurași, ursuleți, veverițe, cucoșei, băbuțe sau moșnegei, dar și căluți, căprițe, cerbuleți, urși etc.
Minunea cea mai mare însă au fost și au rămas costumele naționale: cămăși, catrințe, brâie, bundițe, ițari, basmăli, pălării, cușme, cojoace, sumane, cizme, opinci…toate vechi, frumoase, neuitate, purtând tradițiile unui neam nemuritor.
Apoi vin colindele, tradiționalul Plugușor, urăturile de Aho, aho, și Hăi, hăi, care răsună nu numai peste dealuri și văi, dar au ecou peste veacuri, cântecele de iarnă, jocurile, dansurile, felicitările, urările de bine, frumos, de pace, sănătate, voie bună, de vise ce se vor împlinite, de speranțe, viață, viitor… Nu lipsește personajul de toți îndrăgit – Moș Crăciun, cu Crăciunița, alături, sau Alba ca Zăpada, alteori și singur, el vine așteptat de cei mici la școală, cât și acasă.
Dar principala importanță, principalul, pentru toate aceste pregătiri este marea sărbătoare – sărbătoarea sărbătorilor, Nașterea Mântuitorului, sfântul Crăciun. Colindele ce proslăvesc în frumoase cuvinte, nașterea pruncului sfânt, care a venit în lume să ne mântuiască, datorită căruia avem viață pe pământ, avem speranță, avem credință. Slujbele creștine din toate bisericile noastre, ne vestesc vestea cea mare, ne aduc evlavie, credință, speranță și bucurie în suflet. Alături de principala sărbătoare îi proslăvim și pe ceilalți sfinți, pe Maria Maica Sfântă, Sfântul Vasile, Sfântul Spiridon, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ștefan, puțin mai înainte sfinții Andrei și Nicolae.
Anul acesta, ca și în anul trecut, și în toți anii de până acum, în toți cei ce vor urma, sunt sigură aceste tradiții, obiceiuri, datini, vor continua. Iar costumația grație părinților și bunicilor sperăm că se va păstra — veche, autentică, adevărată…
Fără modestie, vreau să spun, cu toată încrederea, că nicăieri sărbătorile de iarnă, nu au un asemenea ecou, o asemenea splendoare, un asemenea farmec ca la liceul din Cupca. Îmi pare rău, am spus aceasta colegilor mei, nu odată, iar ei sunt de acord cu mine, păcat că nu sunt prezenți reporteri, jurnaliști, regizori care să filmeze, să posteze, să fotografieze, așa cum se făcea pe timpurile bune cu Malanca de la Crasna, dar și în alte părți. Asemenea lucruri trebuie cunoscute, promovate, evidențiate, ca toată lumea să le cunoască.
Sperăm, că aceste obiceiuri, tradiții, datini nemuritoare, această frumusețe, această splendoare a sărbătorilor de iarnă, se vor păstra, se vor înmulți, vor dăinui peste ani, vor fi păstrate și ne vom mândri cu ele.
Eleonora SCHIPOR,
profesoară la Liceul din Cupca
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com