De mai mulți ani, ziua de 27 mai este și ziua satului Cupca, un frumos sat cu vechi și frumoase tradiții de pe Valea Siretului. În această zi ne amintim de câțiva dintre marii noștri înaintași, toți oameni de bună credință care prin munca lor, efortul și cunoștințele acumulate au scris o pagină frumoasă în istoria, cultura, literatura, civilizația acestei localități românești de la poale de Carpați.
Unul dintre ei a fost Gheorghe Timiș, deputat în parlamentul de la Viena pe vremea Austro-Ungariei. Un alt descendent din familia Timișenilor, cantorul Vasile Timiș a alcătuit primele pagini ale unei mini-monografii. Satul Cupca are 2 monografii publicate: cea istorică, scrisă de regretatul docnor inginer, stabilit cu traiul la Brașov, neuitatul Petre Ciobanu, iar cea modernă, scrisă de fostul director al celor două școli din Cupca, regretatul Domețian Cucuruz, trecut în eternitate nu cu mult timp în urmă, ambele având titlul „Cupca, un sat din Bucovina”. Despre satul Cupca, au mai scris regretata Mariana Gurza, din Timișoara, a cărei mamă a fost originară din acest sat. Fostul avocat și ziarist Vasile Plăvan a publicat cartea „Boabe de lacrimi”, reeditată tot de regretata Mariana Gurza. Fiul satului, economistul Vasile Timiș, stabilit cu traiul la Timișoara, a donat clopotele pentru noua biserică a satului. Mai mulți foști directori și profesori, ale celor două școli, și-au adus contribuția la dezvoltarea și înflorirea spirituală a vetrei strămoșești.
Absolventul școlii din Cupca, (azi liceu), Constantin Ungurean, este doctor în științe istorice, autor al câtorva cărți din istoria Bucovinei, stabilit cu traiul în Suceava, România. Fostul director și profesor al acestei școli, Grigore Timiș, descendent din familia Timișenilor, a fost și deputat în Parlamentul Ucrainei.
O pagină frumoasă au lăsat în urma lor folclorista locală Magdalina Morar, autoarea cărții „Viața trece, amintirile rămân”, (pregătită de tipar după trecerea ei în eternitate de subsemnata). Un bun cunoscător al tradițiilor populare, legate de anumite ritualuri, așa ca: nunta, cumătria, urăturile, colindele etc. a fost și fostul cantor Viorel Timiș, fiul lui Vasile Timiș, de care vorbeam mai sus. Un folclorist al satului a fost și Vasile Ungurean. Soția sa, octogenara Felicia Ungurean, a pictat în tinerețe tablori pe sticlă. Câteva avem și în muzeul nostru.
Gospodina Margalina Alerguș brodează cămăși în stil național. A brodat cămăși și pentru unii soliști de muzică populară. Tot cămăși brodează și o altă gospodină din sat, Vera Morar. O țesătoare iscusită este și Floarea Alerguș, un meșteșug mai rar întâlnit acum. Un bun tâmplar este și gospodarul Vasile Alerguș, face din lemn niște lucruri de valoare.
Despre sat, biserică, școală au mai publicate câteva cărți (autoare – subsemnata). Poezii și mici bucăți de proză au publicat și publică membri cenaclului literar „Lămâița” , atât în presa tipărită, cât și online.
Obiceiurile, datinile, tradițiile satului Cupca sunt păstrate și transmise din generație în generație. Ca de exemplu, cele legate de sărbătorile de iarnă. Nicăieri în Bucovina, nu s-a mai păstrat acest obicei. De Crăciun, de exemplu, se colindă tocmai trei zile la rând. În prima seară de ajun, colindă copiii, a doua și a treia, tinerii și maturii. Colindele sunt lungi, tărăgănate, cu specific local. La Sfintele Paști, s-a păstrat obiceiul „Toaca”, adică ciocnirea ouălor roșii și încondeiate. Îmbrăcați în haine naționale, cupcenii își urează „Hristos a Înviat”, unul altuia, ciocnind, urându-și un Paște fericit. Mai ales în marțea Paștelui, se adună multă lume în curtea bisericii.
Biserica veche este considerată monument de cult. Clopotnița veche, casa parohială, cât și mormântul unui mare înaintaș Ivan Cupcici, se află în vecinătate. Se presupune, deși este doar o versie, că denumirea satului ar proveni de la numele acestui boier. Alături se înalță biserica cea mare, construită prin sârguința cupcenilor cu peste trei decenii în urmă. Despre cele două biserici din Cupca este publicată și o broșură. Avem câteva capeluțe de toată frumusețea, mici lăcașuri de cult, care sunt în toate satele din această parte a Bucovinei. Cea de lângă biserică este și locul unde sunt pomeniți cupcenii ce s-au jertfit și au suferit în vremurile de grea urgie: deportați, judecați, dezmoșteniți, duși pe meleaguri străine.
Cele două școli, azi licee, grădinița de copii, muzeul istorico-etnografic, aflat în incinta Liceului din Cupca, oficiul poștal, dispensarul, magazinele, restaurantul „Elegant”, depozitul cu materiale de construcții, casele mai vechi și mai noi, fântânile, gardurile, porțile, locurile de relaxare și odihnă, toate acestea întregesc aspectul acestui sat bucovinean.
Portul național, cântecele, dansurile, graiul cu dialect specific, credința, sărbătorile tradiționale, creștine și laice, natura fermecătoare dau satului un aspect deosebit.
Eleonora SCHIPOR,
profesoară la Liceul din Cupca, autoare de cărți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com