Crăciunița este cea mai apreciată floare a sezonului rece. Nu doar magii vestesc Naşterea Domnului, ci şi unele plante de apartament, care înfloresc chiar în această perioadă a anului, chiar dacă temperaturile au scăzut vertiginos. Printre acestea se numără şi Crăciuniţa, cunoscută și ca „Nu mă deranja”, care fascinează nu numai prin colorit, ci şi prin legenda sa.
Florile plantei Poinsettia sau Euphorbia pulcherrima aduc în casă bucuria Crăciunului. În preajma sărbătorii Naşterii Domnului, înfloreşte, de aceea i se mai spune Crăciuniţă. Este cea mai cunoscută floare de Crăciun şi apare peste tot pe rafturile magazinelor în luna decembrie. Numele ei provine de la ambasadorul SUA în Mexic, Joel Poinsett, care a adus planta în SUA, în 1828. Florile plantei sunt mici, iar petalele roşii sunt, de fapt, frunze. Dacă este îngrijită cu atenţie va înflori pe tot parcursul anului, nu doar de Crăciun.
Este originară din Mexic. Cunoscută şi sub numele de steaua Crăciunului, Crăciuniţa provine din pădurile tropicale din America Centrala şi de Sud, îndeosebi din Mexic, unde era cultivată în zonele montane de către azteci în scopul preparării unei tincturi cu care combăteau febra. Numele ei vine de la faptul că mexicanii o consideră un simbol al stelei din Bethleem. Astfel a început să fie asociată cu Crăciunul. Îşi schimbă culoarea frunzelor superioare în roşu, roz, galben sau crem atunci când se apropie marele praznic al Naşterii lui Hristos. Floarea este mică şi galbenă, dar în jurul ei se află frunzele mari, care pot fi confundate cu petalele. I se mai spune şi Poinsettia, după numele celui care a descoperit-o ca plantă ornamentală.
Legenda care o dezvăluie ca simbol al purităţii. Legendele Crăciuniţei sunt legate de originile ei. Potrivit unei astfel de legende, după ce mexicanii s-au creştinat, doi copii săraci, Maria şi Pablo, au vrut să-i ofere lui Dumnezeu o ofrandă la slujba din Ajunul Crăciunului. Cum nu aveau bani să cumpere un dar, s-au gândit să culeagă frunzele pe care le-au găsit pe drumul spre casa Domnului. Le-au adus la biserică în semn de dragoste şi mulţumire. Le-au aşezat lângă statueta cu pruncul Iisus. În mod miraculos, acestea s-au preschimbat în planta pe care azi o cunoaştem cu numele de Crăciuniţă. La început, oamenii luaseră în râs darul, dar credinţa copiilor le-a fost răsplătită de Dumnezeu, care a colorat în roşu pe loc frunzele plantei. Începând de atunci, se spune că planta a fost numită Crăciuniţă şi s-a oferit persoanelor dragi, fiind şi un simbol al purităţii.
Povestea apariţiei ei pe Pământ. O altă legendă a Crăciuniţei o arată ca simbol al speranţei şi iubirii. Se spune că, atunci când Dumnezeu a creat plantele, le-a cerut să înflorească şi să aleagă un anotimp în care să bucure oamenii. Oricât s-a străduit Poinsettia să înflorească, nimeni nu-i admira florile mici, dar era fericită. Atunci, Domnul i-ar fi spus: „Văd că eşti o plantă foarte frumoasă şi-ţi faci datoria cu multă dăruire. Luptă pentru a fi fericită, oferind dragostea ta necondiţionată oamenilor, deoarece au nevoie de ea. Pentru aceasta îţi dăruiesc sângele meu, frunzele tale transformându-se în roşu, iar pentru dragostea şi înţelepciunea ta vei deveni cea mai frumoasă floare în perioada cea mai importantă a anului”. De atunci, Poinsettia a devenit Crăciuniţa sau Steaua de la Bethleem.
Secretele îngrijirii ei. Trebuie să reţinut aceste secrete ale îngrijirii ei pentru a te bucura mai mult timp de ea: Fereşte-o de aerul rece şi de curent; nu trebuie ţinută lângă calorifer; aşează ghiveciul lângă o sursă de lumină, naturală sau artificială; trebuie udată circular, spre marginea ghiveciului; se lasă pământul să se usuce puţin între udări, dar nu mai mult de şapte zile; nu se pune apă în farfurioara ghiveciului, întrucât umiditatea o poate ofili; după înflorire, răreşte udările şi opreşte fertilizările.
Când o cumperi pentru a o oferi în dar, ai grijă ca bobocii să nu fie înfloriţi sau căzuţi şi împacheteaz-o bine, pentru că e sensibilă la frig. Crăciuniţei i se mai spune şi „Nu mă deranja”, fiindcă, dacă este mutată, îi cad bobocii. Denumirea i se mai trage şi de la faptul că, pentru a înflori iarna, nu trebuie să-i schimbi locul cu câteva luni înainte. (Click pentru femei.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com