Responsabilitatea și independența sunt două calități interdependente, prima nu apare fără cea de-a doua. Iar procesul de apariție a responsabilității nu e atât de simplu și rapid. Independența se formează mai devreme, devine baza, fundamentul responsabilității. Copilul de un anișor poate da dovadă de independență, întinzându-se după jucăria care îi atrage atenția, preșcolarul mic îmbrăcându-se singur, iar școlarul – făcând ordine în odaie. Pe când formarea responsabilității – reprezintă una dintre reușitele centrale ale adolescentului.
Independența trebuie încurajată și promovată cu atenție, și, de cele mai multe ori, la formarea acestei calități ajută chiar și cele mai simple sarcini sau solicitări de ajutor în timpul unor activități de rutină (spălatul vaselor, cumpărarea anumitor produse, plimbarea cu animalele de companie etc.). Copiii sunt capabili de mai mult decât, pur și simplu, strânsul jucăriilor.
Din păcate, astăzi mulți părinți, atunci când este vorba de educația copilului, susțin principiul „nu-l încorda, are timp». Și pierd din vedere faptul că în acest fel educă la copil o calitate extrem de negativă și stânjenitoare, precum iresponsabilitatea.
În ce constă, de regulă, procesul de formare a independenței? Mama decide că începând de azi, copilul trebuie să fie independent. Cu acest scop îi delimitează în zona sa de responsabilități – aranjarea patului. De câteva ori îi arată cum se face acest lucru. Îl lasă pe copil să îndeplinească această sarcină. Se bucură că copilul a reușit și … așteaptă de la copil zilnic acțiuni responsabile. În dimineața următoare, patul din nou o întâmpină pe mama în dezordine…
Cu ce greșim? În primul rând, nu e suficient doar să explici, să arăți și să aștepți că abilitatea imediat va apărea. Abilitățile se automatizează doar după multe repetiții și, după posibilitate, cu ajutorul mamei, treptat micșorându-se în volum. În al doilea rând, copilul se va obișnui mai ușor cu obligațiile casnice, dacă i le prezinți în formă de joc. Cu vârsta, partea jucăușă treptat se înlocuiește cu conștientizarea importanței sale în calitate de ajutor iubit și de încredere al mamei.
Procesul de formare a independenței începe foarte devreme. Iată cum trebuie să procedeze părinţii:
- Oferiți copilului posibilitatea de a-și asuma riscul. Pur și simplu fiți alături și asigurați-l de leziuni. Nu trebuie să așteptați că micuțul neapărat va cădea (școlarul va primi note rele, adolescentul va pleca în direcția opusă cu transportul public). Este imposibil să protejați copilul de la căderi (în sens direct și nu numai), va fi mai rațional să-l învățați să cadă corect.
- Nu priviți nervos ceasul, numărând timpul irosit în care copilul de sine stătător a mâncat sau s-a îmbrăcat. Evident e mai ușor să-l îmbrăcați/ dezbrăcați, să-l hrăniți etc. … decât să așteptați până micuțul va finisa, dar ne amintim despre ce este vorba.
- Încredințați copilului sarcini adevărate, pentru adulți: să spele vasele, să dea cu aspiratorul, să ia fratele/sora mai mică de la grădiniță etc. Nu-l certați dacă nu face ceva corect. Copiii sunt sensibili la insucces și le asociază direct cu personalitatea sa. Din acest motiv, exprimarea la emoții a părerii referitoare la abilitățile sale, va provoca copilului supărare puternică și-i va suprima orice dorință de a mai oferi ajutor.
- Atunci când copilul încearcă să facă ceva ce nu a mai făcut anterior, nu vă speriați, nu-l opriți. Susțineți copilul și orientați-l, dacă este nevoie.
- În măsura posibilităților, întotdeauna oferiți copilului dreptul de a alege. În loc să alegeți în locul copilului haina pe care să o îmbrace la școală (grădiniță) sau la plimbare – propuneți-i două modele la alegere (pentru început sunt suficiente două).
- Oferiți copilului posibilitatea de a-şi asuma responsabilitatea pentru acțiunile sale și de a decide cum să le dezlege. Dacă copilul a uitat la magazin toate cumpărăturile sau ghiozdanul la școală – oferiți-i posibilitatea să găsească de sine stătător soluția, nu rezolvați problema pentru el.
- Dacă vreți copilul să devină independent, oferiți-i puțin spațiu. Și aceasta e necesar să o faceți încă de la o vârstă timpurie. Adică, dezlipiți-vă de el și trăiți-vă viața proprie de părinte. În afară de aceasta, copiii învață să-și găsească o activitate, atunci când își petrec timpul în mod independent.
- Gândiți-vă la copil, așa de parcă el deja este responsabil și independent. În auto-evaluărilor sale, copiii se bazează pe opinia adulților. Dacă vă veți schimba părerea în privința independenței sale, de la negative la pozitive („am încredere în el, este responsabil și are grijă de sine»), în aceasta va crede și copilul, respectiv va acționa în acest mod.
- Exemplu propriu. Bineînțeles, demonstrați independența și responsabilitatea pentru faptele proprii. Copiii asimilează modelele de conduită ale părinților, și nu cuvintele. De asemenea, ar fi bine să arătați copilului că toți greșesc. Dacă a-ți întârziat la școală după copil – cereți scuze, arătați-i că și părinții greșesc și copilului nu-i va fi frică să greșească în viitor.
În concluzie, aceasta poate fi formulat printr-o singură frază: „Nu faceți în locul copilului ceea ce ar putea face el singur!». Rețineți că dacă ați ales această cale – calea de educație a independenței, fiți pregătiți să pierdeți o anumită perioadă de timp pentru formarea acestei calități. Educația independenței la copil necesită o anumită libertate și atunci se formează o personalitate independentă, care răspunde de propriile fapte, care își înțelege sarcinile. (Familia.md)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com